Monday, May 2, 2011

Circul

M-am alaturat circului pe vremea cand credeam ca este singura optiune alta decat moartea pura, moartea. Tu calatoreai, cum ai facut mereu de atunci si cum vei face-o intotdeauna, alaturi de saltimbanci, arlechini, scaramusi, cu tot soiul de animale maiastre-n jur, capitaneasa, vezi bine, a circului tau inapt de altceva decat tumbe copilaresti si trucuri cu porumbei. M-am alaturat tie pentru ca te-am simtit aproape nebuna, umbland asa, cu circul prin lume, in nepasare ca oamenii zilelor noastre nu mai stiu de existenta lui macar, daramite ca mai vine si-n orasul lor. Curata-curata, absolut fabuloasa, invaluita-n matasuri portocalii, calare pe zeul-elefant stapan al misterelor si al amorului adanc spiritual, asa cum urma sa il cunoastem amandoi; am venit la tine in tacere, am pasit pe langa elefantul tau si te-am dorit grav, apocaliptic, visceral. Karma ta a devenit genetica mea pura, iar V-ul din fruntea-ti luminata am stiut intotdeauna ca nu e diabolic ci e V-ul primordial desemnand simbolic femeia ca izvor al vietii. M-ai primit.
Pornisem cu circul prin lume.
Dupa un timp, ai simtit ca-n elefantul tau e loc de doi, si coborandu-i de pe spate,i-ai soptit, tinandu-ma de mana : "el va fi barbatul meu si circul nu trebuie sa stie. Inghite-ne! Ne vom iubi in soapta inauntrul tau".
Te-au cautat cu zilele, cu lunile, cu anii mai apoi. Tu, bolnava dupa noi, iubind felul bolnav in care te iubeam, ai renuntat la tot ca sa ramai in elefant. Eram virtute, lacrima si cant. Si elefantul ne iubea si ne iubeam in el si se dadeau de ceasul mortii girafele si clovnii cautandu-te prin lume si prin jurul ei. De negasit, caci tu gasisesi fericirea.
Dar fericirea din stomacul elefantului ne dadea ameteli. Soapta existentei noastre claustrate degaja atat de multa caldura incat, intr-o zi, pe cand dormeai, i-am cerut sa ma arunce afara, pentru un gat de aer rece. Clipa dezarmarii, dezmembrarii, mutilarii. Ai luat fapta ca suprema tradare, furia te innebunise, elefantul devenea vulcan si trebuia sa ma ascund de apele-ti involburate in inima pamantului.
Te-am cautat apoi prea mult...dar circul tau era departe, mai departe tu decat se poate imagina.
Stiu ca vei umbla la nesfarsit pe spatele elefantului ce-ti bate in piept, ca vei biciui neinduplecata orice om rastalmacindu-ti V-ul din frunte si lumina din ochi.

Circul nostru, nici n-a existat. Doar gemete-n soapta, elefanti si karme...
si V-ul de la "Vis".

Vom trai si te voi duce-n spate pentru totdeauna.
Amin.