Tuesday, February 7, 2012

De-a Circul Soarelui

Cine spune că trebuie să alergăm noi după circ, când circul e aici dintotdeauna?...
Să ne jucăm de-a Circul Soarelui Răsare în fiecare zi.

Ce-ai spune dacă te-ai preface într-un pui de girafă dungat ca o zebră și iubăreț ca mine și ai face câteva salturi triplu axel deasupra pieptului meu? -Nu, nu m-ar speria, sau, poate doar un pic, așa..., cât să vrei să faci să-mi treacă amețeala cu un pui de sărut dungat ca o zebră și iubăreț ca tine? Frumos de parcă ar fi al tău.

Poate după asta, ai putea fi un fel de viperă sau, nu nu nu...,mai bine ai fi un șarpe boa și te-ai încolăci în jurul spectatorului care se întreabă fascinat dacă ceea ce-l sufocă din ce în ce mai mult e doar șarpele din joc sau e părul tău constrictor neastâmpărat.

Apoi, desigur, putem face o mică pauză între numere, în care să luăm floricele de porumb verzi de la sarea de mare, să-ți tragi sufletul cu câte un gât de Cola care să-ți ungă rotițele și să mă primești în tine ca pe o gură de aer curat înainte de reintrarea în praful din scenă.

-Doamnelor și domnilor, în partea a doua a spectacolului nostru, pe muzică de Mahler și în uralele dumneavoastră diamantine, strălucitoarea Mongolina!
Ea va performa (tu între timp performezi), în premieră, un număr de dresaj cu șoimi de vânătoare. Aceștia vă vor arăta cum o făptură firavă precum Lina Mongolina poate să vă smulgă tuturor inimile dintre coaste de la distanță, cu ajutorul soimilor și să le așeze la picioarele ei reci spre a fi strivite la nevoie, ca din greșeală (tu între timp îmi iei o mână și o pui sub talpa piciorului, drept exemplu. La faza asta trebuie să provoci rumoare, e punctul culminant). Desigur, nu va fi nevoie ca cineva să fie rănit și dumneavoastră sunteți din nou în siguranță să o aplaudați încă o dată pe Lina per il suo numero magnifico.

Și Circul Soarelui din camera noastră ar putea să mai conțină ceva, dacă mai vrei, dacă nu lăsăm și pe a doua zi, dar ar fi bine să poți acum fiindcă e un număr cel puțin interesant. Am putea, la final, să improvizăm un număr de magie în care fiecare dintre noi scoate din joben câte ceva drăguț pentru celălalt: eu un balon, tu un ac/ tu un geam, eu o piatră/ eu un iepuraș, tu o oală-minune/ tu o rață de cauciuc, eu o cadă fără apă.......Sau nu-ti place numărul ăsta? Of...cred că ai dreptate, e amuzant dar nu ne ies trucurile...poate dacă am încerca să ne întindem fiecare câte o mână și să ne spunem "fără trucuri, te iubesc!", ar fi într-adevăr un spectacol extraordinar, cam ca acelea pe care le visăm de la Circul Soarelui Nostru Răsare în Fiecare Zi.

Iar la final, fiindcă obosim jucându-ne frumos, un pahar cu lapte și un fursec din acelea bune de care știm noi, ne-ar face ziua definitiv.

Apoi, într-un târziu, am adormi tolaniți fiecare pe câte un colț de elefant...