Nu! Nu inteleg in ruptul capului ce cauti tu acolo!? Cine-i femeia din fotografiile alea regizate si atat de prost aruncate pe tapet? Cum sa improvizezi un zambet atat de trist cand pentru un zambet adevarat tot ce trebuie sa faci e sa zambesti?! Fata draga, femeie, unde te-ai dus cand te-ai ratacit? Te-a inghitit o lume ciudata plina de oameni si locuri si indeletniciri care nu ti se potrivesc; chestii care nu seamana deloc cu ceea ce visai pentru tine.Iti amintesti, noi eram "altfel"? Acum suntem doar "la fel". Daca te-ai pierdut la inceput, se pare ca nici toate stelele si nici toate cantecele mele n-au reusit sa ti lumineze noaptea. Ai cazut din greseala-n greseala pana a trebuit sa crezi ca esti bine. Si acum zambesti in poze din coltul carora iti rade-n fata neputinta...
E doar imaginatia asta bolnava care te tine pe linia de plutire pentru ca-n visul tau de zi si noapte, tu esti inca aici. In visul tau n-ai schimbat tricoul meu cu altul si n-ai dat maimutarelile de dimineata pe mina asta serioasa in urma careia se cheama c-ai crescut. Visul tau e lumea in care ma gasesti atat de usor. Bati la poarta nebuniei si intri ca la tine-n casa pentru ca aici...esti acasa. Eu nu-ti pot darama castelul doar pentru ca asa trebuie. Lumea asta e a ta, castelul ti l-am daruit si la sfarsitul vietii vei fi ingropata sub teiul din fata lui. Epitaful iti va fi poarta de intrare spre a treia lume in care ne vom regasi, si apoi in a patra si in a cincea, spre infinit.
Vei fi mereu a mea in gandul meu si-n lumea noastra tu vei fi acasa.
