Zmeu

Hai nani nani, printesa mica! Nu stii ca printesele fac nani pe taramul florilor?



Stii foarte bine ca sunt singurul care conteaza...Sa fii fericita!

Nuvole Bianche

Ma intrebam candva atat de grav : cum alegem?
Sunt genul de om care nu crede in dragoste la prima vedere. Trebuie intai sa aleg si apoi sa construiesc divinitate din alegerea mea. Imi cladesc iubirile mari alegandu-le dupa criterii mai mult sau mai putin predefinite. Si acum, din atatea incertitudini si zeci de drumuri de urmat, pe care merg? Nu pot astepta semne divine, trebuie sa-mi fac singur calea. Cum aleg si cine-mi spune ce e bun? Cui daruiesc si cine-mi spune "daruieste-i!"? Dintre cate sunt si vor mai fi, care e raspunsul de aur?
Timpul trece, cand si unde ma opresc? Deocamdata pot trai cu intrebarile, dar va trebui sa spun "atat" si atunci, pe cine imbrac in adulatie pentru totdeauna?
Si oare mai stiu s-o fac?
Intre timp, drumurile pe care calc dor sub greutatea pasilor mei si uneori imi pare rau cu adevarat.

Fericire

Am pierdut multi prieteni in ultimul an...Paradoxal imi erau prea multi candva, acum ii numar pe degete. Asta ma intristeaza.
Marele filosof indian Osho spune foarte des in invataturile lui comode pentru publicul occidental: invatati sa va iubiti mai mult, invatati sa va fiti voi insiva intru totul de ajuns. Nimeni, oricat de apropiat v-ar fi la un moment dat, nu va dainui pentru totdeauna acolo si va veti gasi din nou singuri. Atunci, trebuie sa fiti fericiti ca va aveti pe voi, in primul rand.
(Doamne, am inceput sa vorbesc din Osho)...
Si din aceasta iubire de sine (in nici un caz selfcentrista si care nu exclude dogma crestina referitoare la iubirea aproapelui, ci, dupa capul meu, doar o completeaza), ar trebui sa intelegem toate ideile alea cu fericirea in lucruri marunte, cu calmul si bunavointa in orice situatie...teoreme pe care le exprima non-verbal mai bine decat zece filosofi hindusi un singur fum de iarba rara sau 3 secunde de orgasm sincer.
Departe de a-mi fi propus vreodata sa urmez indeaproape teorii exotico-ezoterice despre libertatea spiritului sau alte morale revelate inteleptilor fumatori de cactusi, spun ca adevarurile lor referitoare la necesitatea de a nu fi dependent de oameni sunt irefutabile. Cred cu tarie si simt in fiecare zi la modul foarte serios lupta proprie cu nevoia de oameni si frica de singuratate. Ca orice adictie, dependenta aceasta este intotdeauna periculoasa, aducand cu sine toata gama de sentimente si resentimente negative de care suntem capabili de la dezamagire si deprimare la gelozii extreme, negativism generalizat pe termen nedefinit si chiar ura in sensul greu al cuvantului. Putina detasare nu strica niciodata, fiecare va invata asta la un moment dat si-l va (re)citi pe Osho zambind si multumindu-i pentru sfaturile pline de continut, adevar si comoditate pentru occidentali.
Invatati sa va iubiti mai mult, nu duceti pasiunile la extrem, relaxati-va. Sunt atat de multe de facut intr-un timp atat de scurt. Visati! Poate fi inaltator.

Sunt trist sa-mi fi pierdut atatia prieteni apropiati, sunt trist ca Toma si Mara cresc fara mine, ca Ionut a renuntat atat de usor la tot si ca fumul blond inca nu s-a risipit..

Ma ascund in Vama.

Swimming Through The Blue Lagoon

Via Warmer Climes

Sunt recunoscator noptii pentru unul din cele mai frumoase vise pe care le-am avut vreodata. Un vis cald. Voi scrie la prezent despre imaginile toate, ele inca nu vor fi trecut din mine.

Sunt cu picioarele in toate apele posibile, rauri, fluvii, oceane; imi ard parul si buzele toti sorii Pamantului, cald, rosu, uscat; simt cu talpile nisipuri, prundisuri, stanci si ierburi ce stiu si nu stiu ca exista in definitiv, cu atat mai putin in acelasi loc.

Sunt undeva intre Vama Veche, Mangalia si Sulina..(poate chiar in Sarinasuf?), un sat din Delta romaneasca, atat de diferit. Alice in Wonderland. Am auzit sau am descoperit singur locul asta si trebuie sa-l vad. Stiu ca e un sat cu un drum ce duce catre cea mai splendida plaja din lumea intreaga..alerg un drum ingust ce taie satul; un drum atat de ars de vanturi ca e nisip curat, alerg descult, sunt campuri intinse in dreapta si-n stanga. Inca n-am intrat in sat. Alerg incredibil de repede pentru ca trebuie sa vad tot mai mult. Alerg mai repede decat paraul ce ma insoteste de-a lungul potecii de foc. Arde soarele cum n-a mai ars, miroase vara cum nu miroase niciodata si e briza acelei mari despre care auzisem sau descoperisem ca are cea mai dulce adiere din cate sunt...Alerg atat de repede, aud paraul langa mine, sar peste varani si soparlite galbene, ridic un nor de praf si nisip in urma mea sa nu mai stie nimeni unde merg. Apare satul, ridicat parca pe fundatia unei paduri de mangrove, pe radacini de sequoia si baobabi..si e totusi satul lipovenesc din Delta. Drumul e atat de drept si atat de usor de incalecat incat prind o viteza fantastica in alergarea mea inconstienta spre eliberare..Aud oamenii soptind ca pestele lor nu se mai vinde atat de bine ca in trecut, vad trunchiurile albe de baobab peste tot; drumul meu ingust si rosu urca si coboara mereu...viteza pasilor mei face ca sprintul spre varf sa dea un demaraj incredibil cu care zbor metri intregi in coborarea pe partea cealalta...dupa fiecare astfel de zbor descopar o priveliste si mai stupefianta, copacii ce ascund plaja care se apropie cresc tot mai mult in inaltime, totul e imens, sunt in tara minunilor, zbor spre plaja de dupa padurea de sequoia, am ajuns la ea...un ultim salt si cad in laguna tuturor viselor mele si ale lumii intregi..Sunt in paradis.

V-as darui zambetul trezirii din aceasta calatorie, v-as darui visele mele impachetate frumos, pe care scriu "simte! iubeste! dechide ochii!"

Peste fix o saptamana ma ingrop in Vama pe timp nelimitat..imi iau visele cu mine si promit sa fiu genial. E in sfarsit vara.

Sunt uimit de perfectiunea fiziologiei umane; simt nevoia sa multumesc acelora dintre voi cu care m-am intersectat creativ in ultimul an...cei datorita carora am ajuns sa calatoresc curat in final...

Viselor lui Vlad Stoian, care mi-a construit, fara sa stie , fara sa vrea, soundtrackul unora dintre cele mai bune tripuri calde din ultimul an...care m-a facut mai visator decat sunt, m-a tras de maneca si mi-a aratat rasaritul cu muzica lui...

Prietenilor celor multi pe care i-am tot pierdut pe drum...iertare..


Asculta mai multe audio Muzica

Despre iertare

Iti raspund aici:

"Si cei care au iertat, si cei care n-au iertat, si cei care au uitat, si cei care inca mai viseaza la razbunare, si cei care mai au cosmaruri, si cei care trec senini mai departe, si cei care au murit neimpacati, toti, da, toti nu pot face neintamplate cele care s-au intamplat".

Parintele Iustin Parvu

We both go down together

Sunt obosit si trist. La Suceava ploua cu galeata, tocmai m-a udat pana la piele. E bine ca se racoreste aerul si ca se hranesc padurile.
Imi dau seama ca personalitatea mea se imparte in doua (de fapt stiu asta dintotdeauna, sunt rac) : e jumatatea masculina, puternica, exhuberand de soare, energie, chef de viata si dor de duca si jumatatea firava, intunecata, a dracului de melancolica si care ma face slab de cate ori decorul sugereaza ceva sensibil. De obicei sunt slab in sens eronat si fac greseli in acele momente pentru ca sunt impulsiv si am impresia ca aceea e adevarata mea natura si stiu ca atunci dicteaza inima si nu gandirea.
Sunt foarte obosit, pentru prima data in viata din cauza ca muncesc si nu pentru ca urlu noaptea la luna. Simt ca ma refugiez in asta (de la ce?) si e extrem de nepotrivit. Desigur, motorul principal al acestei stari de fapt sunt banii; nu ar trebui sa ma plang ci sa-mi vad de treaba si sa fiu serios. Deja sunt in stadiul in care refuz minivacante si miniiesiri pentru ca "nu am timp" sau alte rahaturi de astea de oameni pragmatici.
Si am impresia ca o sa raman singur pentru totdeauna. Nu am frica mai mare decat aceea de a ramane singur. Eu nu voi putea spune un DA hotarat nimanui si asta ma va duce la o groapa spirituala sigura. Insa daca vreun experiment a stabilit vreodata ca poti trai bine mersi doar cu prieteni de ocazie, subscriu ideii. Vreau sa am amici de bere, amici de concerte, amici de meciuri de fotbal foarte importante (altfel fotbalul pentru mine e aproape egal cu zero), amici de panarama(e), amici de iesit la gratar; amici care sa-mi repare calculatoarele, masina, amici care sa mi spuna ce norocos sunt cu viata pe care o am. Si ii am pe toti. Lonely in the crowd, ziceai? We both go down together.
Chinezoiaca ma venereaza si asta ma face foarte uman si ma tine ancorat in realitate. De dragul ei, desigur, totul.
N-am mai vorbit de mult cu multi prieteni si nu stiu de ce inca n-o fac. Intra probabil in vigoare porcaria aia cu ochii care nu se vad se uita. Desi.....ochi am si eu...

In avans pentru ziua mea am primit deja in dar un televizor, un aspirator si o bijuterie din aur. Ce-i asta?

Un milion de draci. Damn. Nu mai scriu nimic ca ma cert cu toata lumea si mi ies din minti...

Sugestie din "Gentlemen's Quarterly"

All the lovers

Se intampla lucruri cu insemnatate mare. Se pare ca vara aduce dupa sine nebunia furtunii..oare va fi la fel ca in trecut? Cum rezist, cum aleg, cum resping, cum chem, cum continuu sa ranesc, cum ma joc, cu cine, cat si pentru ce? E un aer atat de dulce-intrigant in jur incat imi vine sa urlu de bucurie. Si ce-i atat de binestiut..."the chase it's better than the catch"...
Jur ca plec la Adina in Varsovia, la Paula in Ibiza, sau la Krisztina in Budapesta!



La multi ani, copile dragi!