Dupa socotelile mele sunt un individ norocos si, in linii mari, fericit. Stiti deja, mie imi ajunge sa fiu atent la detalii pentru a trai impliniri marunte care, adunate, incropesc ceea ce altii nu gasesc cautand o entitate imensa care sa poarte titlul de fericire.
Astfel de maruntisuri imi sunt daruite (poate pentru ca mi le doresc foarte mult) de subconstientul propriu sub forma de vise. Visele cu adevarat sublime sunt pentru mine cele irelevante din punct de vedere al actiunii, dar foarte puternice ca imagine. Notez acum ultima experienta de acest gen, una cu adevarat marcanta si care vine intr-un moment in care eram aproape convins ca viata relativ asezata la care am revenit nu mai permite astfel de viziuni.
Un vis foarte colorat in nuante care nu sunt convins ca exista in realitate.
Ma aflu intr-o padure absolut obisnuita intr-o seara cu aer cald..privesc de sus miscarea de la nivelul solului..acolo, dedesubt, o adunare bizara de pasari multicolore alcatuind publicul spectator al unui concert ce sta sa inceapa..Pe un covor de pene innebunitor de colorate imprastiate peste tot se aliniaza papagali aurii, cormorani albastri fosforescent, pauni cu cozile desfacute si, la fel de insufletite ca si pasarile insele, nenumarate bijuterii si ornamente alcatuite din penele lor, toate asteptand cu infrigurare recitalul nocturn al celor de la The Real Tuesday Weld. Concertul face parte, se pare, dintr-o serie de activitati culturale dedicate faunei ornitologice a padurii respective, si este atractia principala a celor cateva zile de festival. Sentimentul cu adevarat tulburator este acela dat de faptul ca trebuie sa cobor pentru a asista impreuna cu paunii la acest eveniment. Ma intreb acum, retrospectiv, daca am fost invitat in calitate de seaman al lor sau de nebun care viseaza ca participa la un spectacol sustinut de The Real Tuesday Weld in cinstea societatii pasarilor din padurea de foioase...
In orice caz, viziunea fiind atat de puternica si de absurda, m-am trezit cu zambetul larg al omului care stie ca a fost undeva unde nimeni nu va mai merge vreodata..si asta, dragilor, intrece orice fel de bucurie constienta.
Scriu toate astea aici pentru ca nu sunt atat de obosit incat sa am jurnal pe hartie si nici atat de nerecunoscator incat sa-mi asum riscul de a uita asemenea tripuri.
Piesa din setlistul concertului care n-a apucat sa aiba loc :
The Real Tuesday Weld - Someday
e foarte ciudat dar cu fiecare post care il citesc mi se mai darama o idee preconceputa,trebuie sa recunosc,pe care o aveam despre tine.Felicitari,esti un om interesant,putin bizar uneori,dar interesant.Bucura-te ca ai aceasta capacitate de-a te transpune.Someday e frumos dar Dreaming of you ma atinge mai mult:)
ReplyDeletebee, sunt nespus de onorat de cuvintele tale..par si sincere pe deasupra. multumesc.
ReplyDeleteDreaming of you este si preferata mea din tot ce au oamenii astia, insa nu e aici din implul motiv ca a fost intr-un post anterior:)
observatie foarte buna dealtfel
nu trebuie sa fii obosit pentru a avea jurnal pe hartie..trebuie doar sa fii dispus sa-l minti pe cel care ti-l va citi
ReplyDelete