Zmeu

Hai nani nani, printesa mica! Nu stii ca printesele fac nani pe taramul florilor?



Stii foarte bine ca sunt singurul care conteaza...Sa fii fericita!

Nuvole Bianche

Ma intrebam candva atat de grav : cum alegem?
Sunt genul de om care nu crede in dragoste la prima vedere. Trebuie intai sa aleg si apoi sa construiesc divinitate din alegerea mea. Imi cladesc iubirile mari alegandu-le dupa criterii mai mult sau mai putin predefinite. Si acum, din atatea incertitudini si zeci de drumuri de urmat, pe care merg? Nu pot astepta semne divine, trebuie sa-mi fac singur calea. Cum aleg si cine-mi spune ce e bun? Cui daruiesc si cine-mi spune "daruieste-i!"? Dintre cate sunt si vor mai fi, care e raspunsul de aur?
Timpul trece, cand si unde ma opresc? Deocamdata pot trai cu intrebarile, dar va trebui sa spun "atat" si atunci, pe cine imbrac in adulatie pentru totdeauna?
Si oare mai stiu s-o fac?
Intre timp, drumurile pe care calc dor sub greutatea pasilor mei si uneori imi pare rau cu adevarat.

Fericire

Am pierdut multi prieteni in ultimul an...Paradoxal imi erau prea multi candva, acum ii numar pe degete. Asta ma intristeaza.
Marele filosof indian Osho spune foarte des in invataturile lui comode pentru publicul occidental: invatati sa va iubiti mai mult, invatati sa va fiti voi insiva intru totul de ajuns. Nimeni, oricat de apropiat v-ar fi la un moment dat, nu va dainui pentru totdeauna acolo si va veti gasi din nou singuri. Atunci, trebuie sa fiti fericiti ca va aveti pe voi, in primul rand.
(Doamne, am inceput sa vorbesc din Osho)...
Si din aceasta iubire de sine (in nici un caz selfcentrista si care nu exclude dogma crestina referitoare la iubirea aproapelui, ci, dupa capul meu, doar o completeaza), ar trebui sa intelegem toate ideile alea cu fericirea in lucruri marunte, cu calmul si bunavointa in orice situatie...teoreme pe care le exprima non-verbal mai bine decat zece filosofi hindusi un singur fum de iarba rara sau 3 secunde de orgasm sincer.
Departe de a-mi fi propus vreodata sa urmez indeaproape teorii exotico-ezoterice despre libertatea spiritului sau alte morale revelate inteleptilor fumatori de cactusi, spun ca adevarurile lor referitoare la necesitatea de a nu fi dependent de oameni sunt irefutabile. Cred cu tarie si simt in fiecare zi la modul foarte serios lupta proprie cu nevoia de oameni si frica de singuratate. Ca orice adictie, dependenta aceasta este intotdeauna periculoasa, aducand cu sine toata gama de sentimente si resentimente negative de care suntem capabili de la dezamagire si deprimare la gelozii extreme, negativism generalizat pe termen nedefinit si chiar ura in sensul greu al cuvantului. Putina detasare nu strica niciodata, fiecare va invata asta la un moment dat si-l va (re)citi pe Osho zambind si multumindu-i pentru sfaturile pline de continut, adevar si comoditate pentru occidentali.
Invatati sa va iubiti mai mult, nu duceti pasiunile la extrem, relaxati-va. Sunt atat de multe de facut intr-un timp atat de scurt. Visati! Poate fi inaltator.

Sunt trist sa-mi fi pierdut atatia prieteni apropiati, sunt trist ca Toma si Mara cresc fara mine, ca Ionut a renuntat atat de usor la tot si ca fumul blond inca nu s-a risipit..

Ma ascund in Vama.

Swimming Through The Blue Lagoon

Via Warmer Climes

Sunt recunoscator noptii pentru unul din cele mai frumoase vise pe care le-am avut vreodata. Un vis cald. Voi scrie la prezent despre imaginile toate, ele inca nu vor fi trecut din mine.

Sunt cu picioarele in toate apele posibile, rauri, fluvii, oceane; imi ard parul si buzele toti sorii Pamantului, cald, rosu, uscat; simt cu talpile nisipuri, prundisuri, stanci si ierburi ce stiu si nu stiu ca exista in definitiv, cu atat mai putin in acelasi loc.

Sunt undeva intre Vama Veche, Mangalia si Sulina..(poate chiar in Sarinasuf?), un sat din Delta romaneasca, atat de diferit. Alice in Wonderland. Am auzit sau am descoperit singur locul asta si trebuie sa-l vad. Stiu ca e un sat cu un drum ce duce catre cea mai splendida plaja din lumea intreaga..alerg un drum ingust ce taie satul; un drum atat de ars de vanturi ca e nisip curat, alerg descult, sunt campuri intinse in dreapta si-n stanga. Inca n-am intrat in sat. Alerg incredibil de repede pentru ca trebuie sa vad tot mai mult. Alerg mai repede decat paraul ce ma insoteste de-a lungul potecii de foc. Arde soarele cum n-a mai ars, miroase vara cum nu miroase niciodata si e briza acelei mari despre care auzisem sau descoperisem ca are cea mai dulce adiere din cate sunt...Alerg atat de repede, aud paraul langa mine, sar peste varani si soparlite galbene, ridic un nor de praf si nisip in urma mea sa nu mai stie nimeni unde merg. Apare satul, ridicat parca pe fundatia unei paduri de mangrove, pe radacini de sequoia si baobabi..si e totusi satul lipovenesc din Delta. Drumul e atat de drept si atat de usor de incalecat incat prind o viteza fantastica in alergarea mea inconstienta spre eliberare..Aud oamenii soptind ca pestele lor nu se mai vinde atat de bine ca in trecut, vad trunchiurile albe de baobab peste tot; drumul meu ingust si rosu urca si coboara mereu...viteza pasilor mei face ca sprintul spre varf sa dea un demaraj incredibil cu care zbor metri intregi in coborarea pe partea cealalta...dupa fiecare astfel de zbor descopar o priveliste si mai stupefianta, copacii ce ascund plaja care se apropie cresc tot mai mult in inaltime, totul e imens, sunt in tara minunilor, zbor spre plaja de dupa padurea de sequoia, am ajuns la ea...un ultim salt si cad in laguna tuturor viselor mele si ale lumii intregi..Sunt in paradis.

V-as darui zambetul trezirii din aceasta calatorie, v-as darui visele mele impachetate frumos, pe care scriu "simte! iubeste! dechide ochii!"

Peste fix o saptamana ma ingrop in Vama pe timp nelimitat..imi iau visele cu mine si promit sa fiu genial. E in sfarsit vara.

Sunt uimit de perfectiunea fiziologiei umane; simt nevoia sa multumesc acelora dintre voi cu care m-am intersectat creativ in ultimul an...cei datorita carora am ajuns sa calatoresc curat in final...

Viselor lui Vlad Stoian, care mi-a construit, fara sa stie , fara sa vrea, soundtrackul unora dintre cele mai bune tripuri calde din ultimul an...care m-a facut mai visator decat sunt, m-a tras de maneca si mi-a aratat rasaritul cu muzica lui...

Prietenilor celor multi pe care i-am tot pierdut pe drum...iertare..


Asculta mai multe audio Muzica