Swimming Through The Blue Lagoon

Via Warmer Climes

Sunt recunoscator noptii pentru unul din cele mai frumoase vise pe care le-am avut vreodata. Un vis cald. Voi scrie la prezent despre imaginile toate, ele inca nu vor fi trecut din mine.

Sunt cu picioarele in toate apele posibile, rauri, fluvii, oceane; imi ard parul si buzele toti sorii Pamantului, cald, rosu, uscat; simt cu talpile nisipuri, prundisuri, stanci si ierburi ce stiu si nu stiu ca exista in definitiv, cu atat mai putin in acelasi loc.

Sunt undeva intre Vama Veche, Mangalia si Sulina..(poate chiar in Sarinasuf?), un sat din Delta romaneasca, atat de diferit. Alice in Wonderland. Am auzit sau am descoperit singur locul asta si trebuie sa-l vad. Stiu ca e un sat cu un drum ce duce catre cea mai splendida plaja din lumea intreaga..alerg un drum ingust ce taie satul; un drum atat de ars de vanturi ca e nisip curat, alerg descult, sunt campuri intinse in dreapta si-n stanga. Inca n-am intrat in sat. Alerg incredibil de repede pentru ca trebuie sa vad tot mai mult. Alerg mai repede decat paraul ce ma insoteste de-a lungul potecii de foc. Arde soarele cum n-a mai ars, miroase vara cum nu miroase niciodata si e briza acelei mari despre care auzisem sau descoperisem ca are cea mai dulce adiere din cate sunt...Alerg atat de repede, aud paraul langa mine, sar peste varani si soparlite galbene, ridic un nor de praf si nisip in urma mea sa nu mai stie nimeni unde merg. Apare satul, ridicat parca pe fundatia unei paduri de mangrove, pe radacini de sequoia si baobabi..si e totusi satul lipovenesc din Delta. Drumul e atat de drept si atat de usor de incalecat incat prind o viteza fantastica in alergarea mea inconstienta spre eliberare..Aud oamenii soptind ca pestele lor nu se mai vinde atat de bine ca in trecut, vad trunchiurile albe de baobab peste tot; drumul meu ingust si rosu urca si coboara mereu...viteza pasilor mei face ca sprintul spre varf sa dea un demaraj incredibil cu care zbor metri intregi in coborarea pe partea cealalta...dupa fiecare astfel de zbor descopar o priveliste si mai stupefianta, copacii ce ascund plaja care se apropie cresc tot mai mult in inaltime, totul e imens, sunt in tara minunilor, zbor spre plaja de dupa padurea de sequoia, am ajuns la ea...un ultim salt si cad in laguna tuturor viselor mele si ale lumii intregi..Sunt in paradis.

V-as darui zambetul trezirii din aceasta calatorie, v-as darui visele mele impachetate frumos, pe care scriu "simte! iubeste! dechide ochii!"

Peste fix o saptamana ma ingrop in Vama pe timp nelimitat..imi iau visele cu mine si promit sa fiu genial. E in sfarsit vara.

Sunt uimit de perfectiunea fiziologiei umane; simt nevoia sa multumesc acelora dintre voi cu care m-am intersectat creativ in ultimul an...cei datorita carora am ajuns sa calatoresc curat in final...

Viselor lui Vlad Stoian, care mi-a construit, fara sa stie , fara sa vrea, soundtrackul unora dintre cele mai bune tripuri calde din ultimul an...care m-a facut mai visator decat sunt, m-a tras de maneca si mi-a aratat rasaritul cu muzica lui...

Prietenilor celor multi pe care i-am tot pierdut pe drum...iertare..


Asculta mai multe audio Muzica