Am pierdut multi prieteni in ultimul an...Paradoxal imi erau prea multi candva, acum ii numar pe degete. Asta ma intristeaza.
Marele filosof indian Osho spune foarte des in invataturile lui comode pentru publicul occidental: invatati sa va iubiti mai mult, invatati sa va fiti voi insiva intru totul de ajuns. Nimeni, oricat de apropiat v-ar fi la un moment dat, nu va dainui pentru totdeauna acolo si va veti gasi din nou singuri. Atunci, trebuie sa fiti fericiti ca va aveti pe voi, in primul rand.
(Doamne, am inceput sa vorbesc din Osho)...
Si din aceasta iubire de sine (in nici un caz selfcentrista si care nu exclude dogma crestina referitoare la iubirea aproapelui, ci, dupa capul meu, doar o completeaza), ar trebui sa intelegem toate ideile alea cu fericirea in lucruri marunte, cu calmul si bunavointa in orice situatie...teoreme pe care le exprima non-verbal mai bine decat zece filosofi hindusi un singur fum de iarba rara sau 3 secunde de orgasm sincer.
Departe de a-mi fi propus vreodata sa urmez indeaproape teorii exotico-ezoterice despre libertatea spiritului sau alte morale revelate inteleptilor fumatori de cactusi, spun ca adevarurile lor referitoare la necesitatea de a nu fi dependent de oameni sunt irefutabile. Cred cu tarie si simt in fiecare zi la modul foarte serios lupta proprie cu nevoia de oameni si frica de singuratate. Ca orice adictie, dependenta aceasta este intotdeauna periculoasa, aducand cu sine toata gama de sentimente si resentimente negative de care suntem capabili de la dezamagire si deprimare la gelozii extreme, negativism generalizat pe termen nedefinit si chiar ura in sensul greu al cuvantului. Putina detasare nu strica niciodata, fiecare va invata asta la un moment dat si-l va (re)citi pe Osho zambind si multumindu-i pentru sfaturile pline de continut, adevar si comoditate pentru occidentali.
Invatati sa va iubiti mai mult, nu duceti pasiunile la extrem, relaxati-va. Sunt atat de multe de facut intr-un timp atat de scurt. Visati! Poate fi inaltator.
Sunt trist sa-mi fi pierdut atatia prieteni apropiati, sunt trist ca Toma si Mara cresc fara mine, ca Ionut a renuntat atat de usor la tot si ca fumul blond inca nu s-a risipit..
Ma ascund in Vama.
ptr ca ai un suflet mare,ei vor ramane acolo,prietenii,ionut,fumul blond... incer si lupt cu mine,vreau sa-mi dezvolt doza de egoism,sa ma gandesc mai mult la sufletul meu.am ranit,dar incep sa cred voi fi ranita.doare...dar probabil ca asta e frumosul...nu stiu ce m-a apucat...probabil ca deja doare...
ReplyDeleteanonim oare frumosul consta in durere? asta ai inteles din mesajul lui Lucian. hmmm oare chiar credeti ca fericirea poate fi definita pe deplin. eu una nu cred. iar pe tine Lucian te sfatuiesc sa nu fi trist ca ai sentimentul ca ai pierdut prieteni; poate ei nu au fost cu adevarat prieteni daca i au pierdut (chiar si din cauza ta, un prieten adevarat mereu iarta greseala celuilalt dar nu inanite sa io spuna) gandeste te poate este mai bine asa.le vezi cu adevarat cum sunt. plus, ca tu esti o persoana mult prea ok, k sa iti faci griji de singuratate. cu siguranta vei dobandi pe parcurs alti prieteni. daca vrei eu ma ofer :P. e tare ca nu imi stii identitatea, dar la momentul potrivit o vei stii, si asta va fi atunci cand deja vom fi prieteni :D te sarut calduros
ReplyDeleteAnonim, nu mi dau seama ce te a apucat. sufletul meu (asa zis) mare nu poate intoarce oamenii si vremurile. In plus, cred acum ca nimic nu se pierde, totul se transforma.
ReplyDeleteDelia, astept sa ma tragi de maneca...