Thursday, April 29, 2010

My little angel


Andra, deselectare

Vezi, scumpa mea, azi-noapte am baut vodka cu baietii de la Odyssey. Si te-am rememorat, ca de fiecare data. Le-am rememorat si pe celelalte, dar mereu pe tine intai.
Iar azi, cu capul cat distanta dintre noi de mare, m-am dus in felul asta sa-mi fac poza pentru buletin, ca-mi expira.

Ce-am vrut sa spun cu asta e ca se poate face treaba si cu dor si cu sete alcoolica pe limba. Asadar, recomand : faceti comisioane si plati mahmuri, ca luati totul in ras si e mult mai comod.

Aa, si vreau sa vad Egoistul cu Beligan, sa ma apuc de trageri cu arma, si sa intru in politica. Despre ultima, ma mai gandesc.

De la o trupa fenomenala, in limbi straine:

Oi Va Voi - A csitari hegyek alatt



Somewhere on the mountain side
The winter cold fell long ago
My little angel why did you have to fall out riding in the snow
If your arms are broken, tell me how
Will you ever hold me now
Darling then my little angel
How can I be yours again?

Look, in the distance there is a wood
But it is so far away
In the middle, in the middle
there are two rosemary bushes
Look, they are each leaning on each other, supporting each other
So you see, my darling little angel... somehow we will find a way.

Monday, April 26, 2010

Scrisoare de bun ramas


Poate pentru ca se tulbura vremea-n mine in amintirea zilelor negre de acum un an, am visat ca ai murit. A fost acelasi sentiment ca atunci cand, in vis, s-a sinucis mama.
Sunt legat de voi prin doua cordoane ombilicale, unul alb si unul negru, ca dragostea de mama si frica de intuneric.

Ai murit noaptea, cazand de pe pod in toiul unei petreceri dezmatate in care ne uram si ura ne ura pe noi ca ne uram mai tare decat uraste ea.

Noi nu ne uram si totul este relativ.

Saturday, April 24, 2010

9 vieti



Vreau sa te am. Vreau sa-ti cant asa.
Vreau sa murim impreuna de moarte calda.

Tu, care nu esti, asculta-ma!


lui Cristi Rangu

Thursday, April 22, 2010

Hommes perdus


Andra, verde relativ

Spovedanie.
E doua dimineata, ma intorc de la cantarea de fiecare joi , din Fierarie. Au fost "Nebun de alb", "9 vieti", "Whiskey Lullaby" si alte cantece pe care am sorbit cognac Miorita de 12 ani asezonat cu tigari de foi. La nivel de senzatii olfacto-gustative stau bine.
M-am intors acasa pe jos pentru ca mi-a fost frig sa astept taxiul. Domnisoara C nu raspunde la telefon si as fi avut nevoie s-o aud. Am in permanenta nevoie sa aud pe cineva.
Mesajul pentru postul anterior m-a dezarmat. Cine e ea si de unde-mi stie maruntaiele? Are dreptate, stiu ca sunt la limita cu bunul simt privind perceptia asupra propriului eu. Si totusi , cel mai trist e ca, in continuare, nu simt nimic.

Mi-e dor (deci simt ceva). Mi-e dor de scrierile pe care vi le daruiam vara trecuta, cand fumurile nasteau culori si ma descopeream frumos. Erau despre adancuri de mare si tavane albastre, despre tufisuri mov si alte tablouri minunate inlocuite incet incet de dor si dor de dor. Nu m-am banalizat, o iubesc in continuare pe Alexandrina Hristov si cred mai mult ca niciodata ca Islanda e taram de vis...Dar cum sa fii acelasi dupa toate cate au fost? Puritatea insasi s-a pulverizat, limita bunului simt, constiinta valorii (reale) de sine nu se mai raporteaza la nimic concret, deci perceptiile o iau razna. Nu e nimic prea mult si niciodata prea putin, e doar atat cat trebuie sa fie ca sa treci cu bine peste o noua zi. Si o alta noua zi. Si inca noua zile noi. Ce conteaza cu adevarat pe bucatica asta de spatiu virtual pe care mi intind elucubratiile fara stil si rost este muzica pe care vreau sa v-o dau si pe care incerc sa o imbrac cumva in ganduri, caci atata stiu sigur ca pot sa fac bine. Sa vad frumosul in toate si sa sper ca vad si altii cu mine. Sentimentele neimpartasite sunt nule si nu-mi permit luxul de a trece prin lume ignorand. Ce e rau si ce e bine, ce e mult sau putin, e totul relativ. Se imparte la miliarde de pareri si ajunge sa fie relativ.

Suntem mai vechi decat trecutul si inca trece timpul peste noi. E totul relativ.

Jeanne Cherhal - Hommes Perdus


Wednesday, April 21, 2010

Turn it off


Andra, prin lentila lui Gabriel Hennessey

Ma simt inteligent in cea mai mare parte a timpului, dar in mod particular stiu ca sunt sus atunci cand ascult chestii ca Phantogram sau revad blogul asta . Phantogram veti asculta si voi imediat dupa

observatii (ca niste reguli personale) despre viata :
- intersectarile mele cu tipi numiti Vlad au fost nasoale sau cel putin ciudate in sens negativ. S-a intamplat absolut de fiecare data si e prea mult sa nu-mi sara in ochi. Vreau sa opresc asta!

- cei mici ii papa defund pe cei mari. Asta mai mult lege decat regula. "Defund" inseamna "degeaba".

- tonul cu care scriu aici e unul pe care-l iubesc si care vine numai cand vrea el. Ca un val de inspiratie.

- piesele pe care unii le recomanda ca best-uri pe albume de care nu stiam nu sunt cele care-mi devin mie preferate. E totusi mare lucru sa adori albumul, indiferent pentru ce motiv.

- faptul ca locuiesc departe de voi e de multe ori un lucru bun. Sunt mai aproape de mine...

- observati cat de des uzez de pronume personale la persoana I. Egocentrismul MEU vi se pare incredibil. Amuzati-va, sau simtiti-va prost; cei mici inteleg de ce. Defund.

- cand inchei o pledoarie in scris inseamna ori ca mi-e foame, ori ca grija principala devine poza de atasat postului. De regula.

- piesele de pe bellamuzica si pozele Andrei sunt inteligente si eu o stiu.

- postul asta e o autoelogiere delicioasa si Turn it off un cantec perfect...

Phantogram - Turn it off (celor de la Esquire)

Wednesday, April 14, 2010

Baby I'm a fool


Andra, glamour intre doua ape

Mi s-a pus pata pe 3 tablouri de la Mobexpert, care, impreuna, insumeaza 15 milioane si reprezinta buze de dama accesorizate cu perle aurii si rujuri extravagante (vorbe de genul asta imi vin in minte daca citesc cu putin inainte FHM, GQ sau Men's Health, care lucru in sine nu e unul rau daca te intresezi de ce mai e nou prin lume atunci cand simti ca-ti irosesti viata la tara, in speta AICI). Asadar, dupa ce voi trece de platile facturilor si de cheltuielile cu drumurile la Iasi pe luna in curs, sper sa am macar unul dintre tablourile cu pricina.

De altfel, am avut doua saptamani de concediu (cu plata, ca doar nu suntem aiurea-n tramvai) in care am ajuns la munte-n Colibita, pe luciul carui lac de acumulare am invatat sa arunc la pastrav, sa fac dragoste pe ponton in toiul noptii si alte giumbuslucuri pe care le face omul destept cand stie ca sunt tot mai putine chestii de facut prin zona dupa 25 de ani. Da, simt cum cresc si cand privesc in urma realizez ca au trecut 10 ani superbi. Traiesc frumos in continuare.

Ocolind melodrama de care singur ma satur adeseori, am inceput sa mananc somon ca e cel mai bun produs anti degradare in ale tineretii valuri (asta cu somonul e tot din FHM, dupa pagina cu ultimii Conversi aparuti si cele mai tari buci ale momentului in Singapore). Si daca n-ar trebui sa mi vad de cabinet, as sta numa-ntr-o desfatare, ca dor imi e de vara trecuta, fir-ar ea repetitiva!

Caut oportunitati s-o tai in Norvegia de tot, incep sa alerg intru sustinerea celorlalte eforturi de a ma mentine frumos in draci, pregatesc concert cu Snails, iubesc carnea de femela si piesa ce urmeaza...

Lucianei, care totusi a inteles...

Saturday, April 3, 2010

Crazy english summer


Andra, lumini tropicale sau umbre englezesti

Pe urmele mistretului cu colti de argint, de ciuda neraspunsurilor si in cautarea lor, voi pleca si va ramane totul in urma.



Fields of fire that passed the train
The sky is victorious but here comes the rain
Friday is taking me home again,
And I've nothing but you on my mind.

Grass is greener without the pain,
I think that I'm changing but I'm just the same
My sun is a ascending again
And I've nothing but you on my mind

Sometimes I feel like I'm glad to be free,
Sometimes I still want your arms around me
Sometimes I'm glad to have left you behind,
The Crazy English Summer has put you back on my mind.

Life's a riot a lover a friend,
Pity the day that it has to end
Friday come speed me home again,
I've nothing but you on my Mind.

Sometimes I feel like i'm fine on my own,
Fifty Thousand miles from home.
Sometimes I'm weak and the past is my guide,
Summer returns and puts you back on my mind




Nebuniei Paulei