Hommes perdus

Andra, verde relativ

Spovedanie.
E doua dimineata, ma intorc de la cantarea de fiecare joi , din Fierarie. Au fost "Nebun de alb", "9 vieti", "Whiskey Lullaby" si alte cantece pe care am sorbit cognac Miorita de 12 ani asezonat cu tigari de foi. La nivel de senzatii olfacto-gustative stau bine.
M-am intors acasa pe jos pentru ca mi-a fost frig sa astept taxiul. Domnisoara C nu raspunde la telefon si as fi avut nevoie s-o aud. Am in permanenta nevoie sa aud pe cineva.
Mesajul pentru postul anterior m-a dezarmat. Cine e ea si de unde-mi stie maruntaiele? Are dreptate, stiu ca sunt la limita cu bunul simt privind perceptia asupra propriului eu. Si totusi , cel mai trist e ca, in continuare, nu simt nimic.

Mi-e dor (deci simt ceva). Mi-e dor de scrierile pe care vi le daruiam vara trecuta, cand fumurile nasteau culori si ma descopeream frumos. Erau despre adancuri de mare si tavane albastre, despre tufisuri mov si alte tablouri minunate inlocuite incet incet de dor si dor de dor. Nu m-am banalizat, o iubesc in continuare pe Alexandrina Hristov si cred mai mult ca niciodata ca Islanda e taram de vis...Dar cum sa fii acelasi dupa toate cate au fost? Puritatea insasi s-a pulverizat, limita bunului simt, constiinta valorii (reale) de sine nu se mai raporteaza la nimic concret, deci perceptiile o iau razna. Nu e nimic prea mult si niciodata prea putin, e doar atat cat trebuie sa fie ca sa treci cu bine peste o noua zi. Si o alta noua zi. Si inca noua zile noi. Ce conteaza cu adevarat pe bucatica asta de spatiu virtual pe care mi intind elucubratiile fara stil si rost este muzica pe care vreau sa v-o dau si pe care incerc sa o imbrac cumva in ganduri, caci atata stiu sigur ca pot sa fac bine. Sa vad frumosul in toate si sa sper ca vad si altii cu mine. Sentimentele neimpartasite sunt nule si nu-mi permit luxul de a trece prin lume ignorand. Ce e rau si ce e bine, ce e mult sau putin, e totul relativ. Se imparte la miliarde de pareri si ajunge sa fie relativ.

Suntem mai vechi decat trecutul si inca trece timpul peste noi. E totul relativ.

Jeanne Cherhal - Hommes Perdus