Poate pentru ca se tulbura vremea-n mine in amintirea zilelor negre de acum un an, am visat ca ai murit. A fost acelasi sentiment ca atunci cand, in vis, s-a sinucis mama.
Sunt legat de voi prin doua cordoane ombilicale, unul alb si unul negru, ca dragostea de mama si frica de intuneric.
Ai murit noaptea, cazand de pe pod in toiul unei petreceri dezmatate in care ne uram si ura ne ura pe noi ca ne uram mai tare decat uraste ea.
Noi nu ne uram si totul este relativ.
profund...
ReplyDelete