Monday, July 18, 2011

În jumătatea ei de pat

In jumatatea ei de pat, are, desigur, perna ei, cu faţa ei de pernă şi tot restul de aşternut corespunzător jumătăţii ei de pat. Are şi porţiunea aceea de podea de lângă jumătatea ei de pat, pe care, în lipsă de noptieră, înşiră de cu seară bulete de-acelea de vată pentru demachiat înegrite de rimel subtil şi oboseală.
Într-un fel, toată casa e acum a ei; cu pantaloni scurţi şi farduri, volane, nemulţumiri, încruntări comice şi dorinţe. "Ai răbdare, fată!"...dar câţi lupi vezi răbdători şi câte lune pătrate nu înţeapă cu colţurile?
Există camera aceea mică de tot pe care ea o face casa de om şi nu incintă de hotel la marginea Vienei. Există un pat în care ne tăvălim inconştient prin celulele noastre risipite în aşternut, ne derulăm în ADN-ul celuilalt ca într-un înveliş de scoică şi cred că de asta e atât de cald, aici, înăuntru. Şi ea...cu jumătatea ei de pat şi sânii negri, cu buza de sus mai plină când adoarme şi ochii mai ascuţiţi când se trezeşte, ea...cu totul...când umple casa de mofturi şi râsete sufocate.

Am visat azi-noapte că ţi-am cumpărat un conac boieresc bun de restaurat şi făcut plozi în el...ca în toate visele de vară, tu râzi şi eu mă minunez că te-ai născut.
În toate clipele, mai mult, retrăiesc "Circul" şi "Fluviul" cu teamă de ele deşi mi-s dragi că-s de la tine; dar nu mai vreau decât s-adormi înaintea mea, să-ţi subţiezi ochii şi să-ţi încreţeşti pletele mongole, să nu mai am patul întreg şi să nu-ţi mai curgă-n vene sângele nomad care te duce fără rost tot înainte şi-napoi altundeva decât în artă.
Ia sânge de la mine şi domoleşte-ţi caii, tu fii acasă "acasă". Vedem aceeaşi lună şi ni s-a prezis că-ntr-un final vom stăpâni tot ce a fost şi e nestăpânit. Tu auzi prin somn lucrurile astea şi visezi că nu visezi, în jumătatea ta de pat, de casă şi de viaţa mea.
Curând, îmi voi tatua ochii tăi.

No comments:

Post a Comment