Leaving home

De doua zile sun plecat din casa alor mei. Practic, teoretic, la propriu si la figurat.
Mi-am pregatit culcus alb: aproape alb noaptea si innebunitor de alb cand e soare. E aranjat in stil minimalist, din nevoia de spatiu si lumina. Linii drepte, perete de sticla de sus pana jos pe partea cu soarele, lumina electrica fada. Am nevoie de bonsai pentru ca fara ei sunt mult mai deprimat, de veioza inalta care sa joace lumini interesante pe muzica lounge si sampanie semi-proasta, am nevoie de doua tablouri alb-negru de aproape 2/2 care sa umple peretele de deasupra patului si pe cel din fata canapelei negre. Am nevoie de draperii de culoare inchisa si de ochi asiatici care sa le priveasca. De gingii si unghii mov care sa le surada bonsailor, degete negre si par lung care sa mature urmele zvarcolirii, coapse tari care sa mangaie somnul si sa pregateasca drumul pentru gemenii cu radacini mongoleze, de zambet in forma de arc pe care sa-l adulmec in loc de cafea de fiecare data cand sunt vraiste..
I'm leaving home.