Memories

Andra, timpul care trece

Sunt genul de om care tine evidenta. Am facut intotdeauna liste si m-am tinut de ele. Ma tin de lucruri. Uite, chiar si faptul ca blogul asta are doi ani si ceva e o dovada ca ma tin de chestii.
Am facut intotdeauna liste : liste de bagaj (invatate de la tata pe vremea cand faceam turnee in Europa cu corul scolii), liste de cumparaturi (pe care chiar le face toata lumea), liste de colectii, colectii de liste, colectii pur si simplu : am strans timbre, bani vechi, surprize, castane, dopuri de sticla, rulmenti, pixuri, carti, bilete de film, bilete de intrare la muzeu, ziare, postere, teancuri de reviste (de la Mickey Mouse la Sunete), cantece compuse, cantece cantate, inregistrari ale cantecelor compuse si cantate, liste cu fetele care m-au sarutat, cu cele carora le am atins sanii, cu cele care mi s-au daruit, liste ordonate pe culori ale parului, pe marimi ale soldurilor, ale inimilor, albume foto si mai apoi foldere cu fotografiile fetelor respective, scrisori, panglici, mirosuri..Apoi am facut o pauza de la toate astea. Am inceput sa fac liste cu nume pentru copii, cu restaurante unde as fi vrut sa-mi petrec nunta, cu piese care sa-mi cante la inmormantare (apropo de asta, sa stiti si voi, principala trebuie sa fie Balada lui Ciprian Porumbescu), liste cu locuri de vizitat intr-o viata, cu filme vazute si de vazut, cu carti citite si de citit, liste cu prieteni, cu invitati la diferite petreceri, liste cu listele facute, ca sa nu le incurc.
De ce atata investitie in contabilitate? De ce atata nevoie de a aduna trairi, amintiri, realizari si rateuri? Daca le-as pune pe toate intr-un Excel as incarca cel mai mare hard existent la ora actuala pe piata. Si da, pierd la fel de mult timp rascolindu-le, amintindu-mi, parandu-mi rau sau bine, fiindu-mi dor sau sila, adunand si scazand, inmultind, impartind, selectand, imprastiind in cutii , rafturi, sertare, pungi, pungute, pungulite..Realizez acum ca as fi un foarte bun bibliotecar, statistician, dramuitor sau traficant de droguri, caci nimic nu se amesteca si nici nu se pierde din tot ce-mi trece prin viata.
Le adun pe toate si totusi de atatea ori imi spun ca trebuie sa fac un foc mare care sa arda sunete, chipuri, emotii, ani, ganduri, culori si goluri. Iata, chiar scrisul asta e alcatuit 80% din enumerari si liste. O statistica oarba asupra atator detalii neinsemnate separat. As fi mult mai liber daca as pastra doar consecintele trecerii prin toate fazele astea, pana la urma doar felul in care toate de mai sus m-au modelat conteaza. Insa mi se rupe inima sa ma gandesc ca daca, peste ani mi-ar fi dor de un anumit sarut, voi fi uitat cum o chema, cum arata, cate cantece ii corespund si unde i-am daruit castane coapte sau ni s-a scuturat zapada pe umeri.

Sunt legat aiurea de nimicuri si daca le-as arde m-as face scrum in urma lor.

Fisherman's woman

Merg la sala, frate. Cat de des pot si cand vreau eu pentru ca sora-mea are sala de fitness. Este o chestie la care ma uitam cas inainte, asa cum ma uitam cas la mersul in cluburi, la detinerea unui automobil, la hainele roz, ochelarii de soare si la ce numeam "fitze" in general...traiam intr-o asa numita "cultura de shantz" care se potrivea cat de cat cu statutul de student (desi nu cu cel al studentului la medicina, dar eu o potrivesc intotdeauna cand nu se potriveste) si care ma ferea de lumea reala intr-o bula de dragoste si puritate "eterna", de neinteles pentru "profanii" din jur.
Acum, pe langa faptul ca mi-e casa alba toata, ca am o masina care arata bine, botine de piele intoarsa, si alte bunuri de larg consum, merg la sala si la salon sa mi dau pielita la o parte de pe unghii. Faza e ca mi place de ma cac pe mine si e un sweet surrender in consumerism care ma face sa nu mai dau doi bani pe utopii despre curatenie spirituala totala, desi o admir la altii. Probabil este vorba si de faptul ca noul meu statut social (acela de medic) nu mi-ar mai permite sa traiesc in fantasticul boem..totusi am noroc ca trupa in care cant ma tine tangent la lumea in care as fi vrut sa raman o viata, ca atunci cand sunt pe scena sau pe drum cu baietii capat o alta identitate, care mi se potriveste manusa si face sa-mi crape inima de fericire, cam ca aluia din American Beauty care vede frumusetea intr-o punga goala purtata de vant . Crampeie de fericire mi se daruiesc si cand imi spune cate un pacient usurat de durere "aveti o mana usoara, multumesc domnule doctor!", insa cine sunt eu de fapt intre toate astea? Carei vieti apartin, ce urmeaza si cine-mi va fi altauri in calatoria asta cu ochii inchisi spre inainte?
Cata incertitudine, atata recunostinta pentru ca ma pot numi om si stiu ca pot face pe altii fericiti.

Vreau sa mi iau o doctorita, sa muncim impreuna, sa facem miliarde si sa le spargem in Fiji.

Emiliana Torrini - Fisherman's Woman (pentru Andreea si Dragos)


I'm pretending to be a good fisherman's woman
Just like Anna Ingunn's mom
The gladiator of all fisherman's wives
Makes it a lot easier thinking of you
On the sea where you have to be a month at a time
Working hard in the day
Your hands cracking from the cold and the salt
In the night when you go to bed
You try to sleep by listening to the boat breathing
The boat breathing
And the only thing
The only thing you can think of is me
Waiting for you by the window
With the brightest red lipstick on my lips
Just like Anna waits for her man
How will I learn
I'll wait

Bonsai

Ieri mi-am cumparat cel de-al doilea bonsai. Seamana foarte bine cu cel de mai sus. Eu n-am camera foto.
Pe primul l-am avut acum 3 ani si a murit din vina lumii in care traim. Pe cel de acum il caut de foarte multa vreme si e superb. Verde, plin, zambitor si trist. Pentru ca ia din personailtatea celui care i da ploaie si-i pune muzica. Il cheama Luca, are 6 ani, o stanca mare langa el si una si mai mare care-i tunde ramurile si-i povesteste iubiri rare...

Am bonsai, il cheama Luca si e o bucata de implinire.

You know me

Nu am fost cel mai mare fan, desi mi-au placut multe din creatiile Robbie Williams. Cu ultimul album insa, m-a lasat masca. E curat. Curat. Curat. E unul din rarele momente in care spun..."genial" unui produs muzical!

Si cred cu tarie ca Robbie e unul din cei mai mari entertaineri pe care ii are industria de profil la ora actuala, respectiv as da bani buni sa fiu la unul din showurile lui. Probabil m-as intalni cu multi dintre voi acolo, pentru ca, daca nu erati convinsi de ce va zic aici, piesa asta va face diferenta..

Si pentru ca n-o sa uzez de o alta postare pentru atata lucru, o spun acum : am visat-o tatuata din cap pana-n picioare, iar invelisul acesta acoperea atat de bine degradarea incat, intr-un final se numea tot capodopera..

Slava artistilor peruani care te-au ascuns in culorile lor minunate.

You know me

Feeling good

Andra, zi de primavara

In ultima vreme anotimpurile se tin de calendar cum nu credeam ca se mai poate. Iarna s-a numit iarna in toata regula, pe 1 martie e cel mai bun soare de anul acesta...Cumva, toate se intampla mai firesc decat e normal, si totusi mie mi se da cu o piatra in tampla sau imi sare un doberman in fata cand incerc sa adorm. Citesc 3soiuri de scriituri : Nabokov e luxul pentru pat; o chestie jalnica din Raftul Denisei pentru WC (despre care colectie, desi mai scapa cate ceva valoros, ti-am zis ,Ralu, e o colectie derizorie - si mi-e tare dor de coltul Humanitas din Vama - oare ce mai face Maria?); revista Sunete pentru baile lungi, fiindca o pot arunca cat colo cand se uda..
Aia mica a facut 18 ani, deci pot rasufla usurat; tu te-ai mutat in Copou cu toata durerea dezorientarii, dar macar vei respira "curat"; chinezoaica e in drum spre Iasi iar Iasul e in drum spre mine in fiecare secunda din minunata-mi viata de caine de lux...
Inca nu stiu ce imagine sa am deasupra patului si in ce ordine sa compun piesele noi pentru RAVA. Inca nu stiu nimic si nu mi se-arata sa aflu.
Stiu doar ca e primavara .

Acum un an, pe vremea asta, incepeai sa ma urasti...