Cafeaua de dimineata

Sunt norocos ca vremea cazand brusc cu 10 grade imi da o stare de bine si atat. Astept decorul tomnatic total - fug in Ipotesti pentru lac. Lake magic.
Am stat aproape toata luna august in Vama Veche. Am reusit sa ma si plictisesc in timpul asta si nu-mi spune ca e imposibil cand stii ca ne-am putea plictisi si-n rai de prea mult bine. Numai ca, tot conform regulilor nescrise ale existentei, cum te-ai intors in oras, te-a luat dor de mare - sila de gri instant. Gri instant la punga magica. Gri magic.
Vama de anul asta mi-a fost mult mai linistita, mai lunga si mai calda decat celelalte. Nu neaparat un lucru bun si sigur nu un lucru rau.
M-am reintegrat greu in citadin, mi-e greu sa muncesc, mi-e greata sa mananc sau sa dorm. Pierdere de timp. De aceea sunt flamand si obosit.
M-am surprins zilele trecute anulandu-mi aproape toate urmele megalomaniei publice internautice...atat de usor(!?) au disparut conturile de Facebook, Twitter, Hi5, MySpace si tot ce mai aveam in slujba frumsetii-mi de nerostit. Brusc mi s-a aplecat si am realizat cat de ieftin m-am oferit in ultimii ani tuturor, oricum si oricand. Vreau doar sa citesc.
La blogul asta nu simt nici o clipa sa renunt. E anexa la viata de o liniaritate bolnava a vremurilor. Orasul asta mic ma omoara si trebuie sa plec.
Cumpar carti si muzica intr-un ritm nebunesc. Citesc enorm, imi refac planurile de a vizita nordul inghetat, sunt acelasi. In liniste si fara dramatism. Imi lipsesc nespus prietenii de demult, imi lipsesc si atunci ma lipsesc de dorul lor citind.
Azi e sambata si e brumat.
Beau cafea! Inca o zi Bergman-Hesse-Ea.
Sunt acelasi. Sunt aici.