Monoloagele nebuniei - (II) Nebuna febrila

Fluturii carnivori au fost alungati din oras de melcii pestilentiali. Intai s-a simtit o duhoare in aer, si apoi, melcii pestilentiali au iesit de pretutindeni : din maruntaiele pamnatului, din temelii, din pivnite, din canale. Melcii pestilentiali urca pe ziduri si pe ferestre, lasand in urma dare subtiri, vascoase. Ei nu mananca niciodata nimic, dar mirosul pe care il degaja este insuportabil. Pe strada, oamenii se deplaseaza in fuga, pentru ca altfel risca sa lesine de greata.

Problema cu melcii este ca patrund si in case. Cand m-am trezit azi-dimineata si m-am dat jos din pat, papucii mei erau plini de melci. Chiuveta, la baie, inundata de melci. Cum sa te mai uiti intr-o oglinda cand sute de melci s-au lipit deja de ea ciorchine, ca o cangrena? La bucatarie, dau sa tai o felie de paine, si din interiorul painii, pe cutit, mi se prelinge un melc. Imposibil sa-mi incalzesc un pic de lapte sau sa-mi fac o cafea, in fiecare ibric se ascunde deja un melc negru, cu coarne verzui, extrem de mobile. Cand vreau sa ma asez, de pe fiecare scaun ma priveste, cu aer vinovat, un melc. Incredibil cat de repede reusesc ei sa urce pe mobile, pe draperii si cum le place sa se invarta in cerc pe tavan.Cum deschid o carte, un melcusor aplatizat imi cade la picioare. Gramofonul nu mai functioneaza: melcii si-au facut inauntru un cuib. Sertarele, chiar inchise cu cheia, colcaie si ele de limacsi, pe ale caror coarne cresc niste mici perisori.

Era mult mai bine cu fluturii, toata lumea o recunoaste acum. Nu mai poti sa dai mana cu cineva, pentru ca intotdeauna un melc se strecoara, fulgerator, intre cele doua palme. Cand vrei sa cumperi un ziar, e aproape sigur ca, ducand mana la buzunar dupa bani, inauntru dai de un melc. Melcii striviti sub picioare si sub rotile masinilor au format un strat de noroi moale, amestecat cu sange si cu mici fibre de carne.

Intrucat trebuie sa alerge tot timpul, oamenii isi vorbesc extrem de putin. Celor care se opresc sa schimbe totusi, cateva cuvinte, risca sa li se faca greata imediat. "Fluturii erau atat de curati", spune, scuipand, un trecator. "Si erau cu adevarat frumosi", raspunde altul inainte de a vomita.

Ca sa poti trai cu melcii, trebuie sa inveti in primul rand sa taci. Fiecare cuvant pronuntat iti lasa in locul sau, in gura, un melc.

Matei Visniec - Omul-pubela/Femeia ca un camp de lupta