Moartea, ca motiv literar, sta cocotata-n patul meu : „Anul mortii lui Ricardo Reis” de Saramango si „Cronica unei morti anuntate” a lui Marquez s-au insotit prin coincidenta pe perna mea de rand. Observatia naste zambet.
Apoi: cand voi gasi un raft pe care sa le asez definitiv, voi separa cele doua carti prin „Foamea” lui Hamsun.
Vom citi: Moartea. Foamea. Moartea.
Dar, evident, la capatul curcubeului treburile-s clare, si-n oala cu galbeni e numai bine si nu rau. Foamea trebuie sa mai astepte.
No comments:
Post a Comment