Acum cateva nopti a plouat cum ploua vara, dezlantuit si viu, sacadat, plin, ud peste poate. Ploua cum ploua vara si nu dovedeam „Cronica unei morti anuntate” la ceasurile cinci din dimineata. Observ retrospectiv ca-mi asociez lecturile cu starea vremii; e astfel clar ca sud-americanii aduc apa din Macondo si nu-i pot desprinde de ropotul propriilor lor diluvii musonice.
Intre momentul mortii lui Santiago Nassar si cel al inchiderii cartii o ora mai tarziu am inteles ca toata arta este trista.
Mariza-Meu Fado de Kamaleao
arta nu e trista, e asa cum o percepi tu ;) tot ce ne inconjoara poarta amprenta starii noastre pshio-emotionale..
ReplyDelete