Nothing heals me like you do

Foto : Andra, intre noi si infinit

Le-as imbraca in satin si le-as potrivi intre pauni si ape limpezi.

Un sentiment de fericire impartita intre minuni :

Cea care e dulceata durerilor mele cele mai innebunitoare. ea ma ridica si ma tine sus cu un aer senin si sigur;

Cea care alearga spre mine de atat de departe doar pentru un zambet..ea imi da "Like a prayer" prin telefon sa nu fiu trist ca n-am ajuns la Madonna;

Cea care ma priveste ore in sir si rade cu ochi victorieni visand panglici si iubire surda..ea ma scrie atat de potrivit;

Cea care stie ca ma are dar care pentru binele ei sta in liniste deplina intr-o impresionanta vitrina de bijuterii;

Cea care m-a aprins cu acorduri de jazz si soul caci cantecul unei femei intrece inchipuirea;

Cea care-mi va fi alaturi in fiecare zi, in straie albe amintindu-mi anii de scoala; ea imi va fi aproape caci suntem din acelasi aluat.

Cea care e mama si ma iubeste asa cum mamele isi iubesc odraslele; pentru care complexul lui Oedip nu e o teorie; ea cu avioanele de aur..

Cea care imi coloreaza scrierile cu imaginea-i diafana; ea care inspira si starneste visuri.

Cele care ma ating trecator, alintator..ele iubesc de dragul iubirii insasi..

Eu, la randul meu...simt totul.

Fix you

Foto : Andra, aprinsa, desprinsa si cuminte

Mi-a fost dor de casa de la Iasi, m-am intors in Iasi. Cand dorul va trece, voi pleca. Deocamdata, locul continua sa fie magic si are efect de agrafa pentru par...Pastreaza forma si fruntea libera...

Je reviens

Foto : Andra, cu spatele alb si funia subtire

Un moment de liniste intr-o seara calma de luni. O piesa primita in dar de la un prieten care obisnuieste sa-mi mai incante zilele in felul asta..
Simt o stare de bine moale, simplu si drept.
Iubesc atatea lucruri si cat frumos e peste tot!



Je reviens
Je reviens, encore
Tu n'as même pas vu
Que j'étais partie alors
Je suis revenu
Comme on rentrerait au port
Fatiguée
De passer
Par dessus bord

Je reviens
Je reviens et j'ignore
Ce qui nous ramène
Ce qui nous ramène au bord
On a déjà vu
La mer rendre certains corps
Qu'on avait dit portés disparus

N-ai sa ma poti uita

Foto : Andra, cu aer dulce si tomnatic

L-am pierdut si pe Bogardo. Eu l-am pierdut de mai multe ori decat toti ceilalti, pentru ca, surprinzator sau nu, piesele compuse de el si cantate de Stela Enache sunt foarte legate de unele din cele mai frumoase amintiri ale mele..o plimbare nocturna pe Copou, o punga de madeline in parculetul casei Pogor, un drapel furat de pe stalpul din strada Independentei, o dimineata devreme intr-un net cafe cu cuvinte de dragoste scrise pe apucate si muzica asta pe care n-am crezut ca o voi trai asa...Ca voi muri cu ea.
Dupa Tatiana Stepa, Florin Bogardo este a doua mare pierdere legata de povestea mea...sa fiu superstitios ar fi nonsens.

n-ai sa ma poti uita...
Asculta mai multe audio Diverse

cum ploua azi peste iubirea noastra
Asculta mai multe audio Muzica

Special Cases

Am ajuns intr-un film absurd, la marginea realitatii. Daca nu realitatea o fi cea din matrice, stiti voi despre ce vorbesc. Filmul n-are poveste ci e un slideshow de imagini tehnico-stiintifice halucinante. Ambulanta intreaba ceva, branula legata de perfuzor transmite un mesaj biochimic spre radiala cea mai proeminenta, paturile se misca pentru ca femeile din ele tremura din maduva oaselor...pe fundal massive attack..Valuri de frig si vesnica desprindere vestibulara de lucrurile palpabile din jur...imagini difuze si vise inspaimantatoare..Traiesc un experiment...e bucata lui terifianta. Cabluri in loc de par inregistreaza ceva cu ochii inchisi...stroboscoape tot mai amplificate in intensitate si viteza a stimularii...claustrofobia marilor mese de scanare si ritmurile haotice din timpul procesarii impulsurilor captate..film de Kubrick. film de Kubrick! Urmareste ciocanul si razi. Razi normal! Inchide ochii! Xanax 2-3 luni si o sa fie bine. Oricum, despre cine e vorba?

Noi traim intens. Noi suntem altfel. Cazuri speciale.

Sfarsitul e inca departe de aici. Si adevarul...dincolo de noi.

Rebeca

Foto : Andra, cu flori in par si nimic in picioare

[...]Jose Arcadio şi Rebeca s-au dus să locuiască în casa construită de Arcadio. In noua casă, situată în colţul cel mai favorabil al pieţii, la umbra unui migdal care avea privilegiul a trei cuiburi de mărăcinari, cu o uşă largă pentru primirea vizitatorilor şi cu patru ferestre pentru luminat, îşi înjghebară un cămin foarte primitor. Vechile prietene ale Rebecăi, între care şi patru surori Moscote încă nemăritate, îşi reluară şedinţele de brodat, întrerupte cu ani în urmă în veranda cu begonii. Jose Arcadio continua să exploateze pămănturile uzurpate, ale căror titluri de proprietate fură validate de guvernul conservator. In fiecare după-amiază îl vedeai întorcîndu-se calare, cu haita de cîini fioroşi, cu puşca cea cu două ţevi şi cu o droaie de iepuri atarnaţi de montură. Intr-o după-amiază de septembrie, simţind ameninţarea furtunii, se întoarse mai devreme ca de obicei. O salută pe Rebeca ocupata în sufragerie, îşi lega cîinii în curte, atîrnă iepurii în bucătărie pentru a-i săra puţin mai tîrziu şi se duse în cameră să se schimbe. Rebeca avea să declare după aceea că în clipa în care bărbatul ei intrase în odaie, ea se închisese în baie şi nu-şi dăduse seama de nimic. Această versiune era aproape de necrezut, însă nu exista alta mai verosimilă şi nimeni nu-şi putea închipui motivul pentru care Rebeca l-ar fi asasinat pe bărbatul care o făcuse atît de fericita. Poate că acesta a fost singurul mister din Macondo care n-a putut fi niciodată limpezit. De îndată ce Jose Arcadio a închis uşa la dormitor, o lovitură de pistol răsună între zidurile casei. O şuviţă de sînge trecu pe sub uşă, traversa camera, ieşi în stradă, luă drumul cel mai scurt între diferitele trotuare, coborî scări şi urcă parapete, se prelinse de-a lungul străzii Turcilor, ocoli la dreapta, apoi la stînga, se întoarse în unghi drept în faţa casei Buendia, trecu pe sub uşa închisa, traversă salonul pe lîngă pereţi, ca să nu păteze covoarele, îşi urmă calea prin cealaltă sala, descrise o curbă mare pentru a ocoli masa din sufragerie, intra pe veranda cu begonii şi se strecura nevăzută pe sub scaunul Amarantei care-i dădea o lecţie de aritmetica lui Aureliano Jose, intra în hambarul de grîne şi apăru în bucătărie unde Ursula se pregătea să spargă trei duzini de ouă pentru pîine.
- Maică Precistă, strigă Ursula.
Urmări şuviţa de sînge cale întoarsă, traversă hambarul, frecu prin veranda cu begonii unde Aureliano Jose cînta că trei si cu trei fac şase iar şase şi cu trei fac noua, traversa sufrageria Şi saloanele, urcă în linie dreaptă strada, apoi coti spre dreapta, apoi spre stînga pînă în strada Turcilor, uitînd că purta şorţul de bucătărie şi papucii de casa, trecu de piaţă şi intră pe uşa casei unde nu pusese niciodată piciorul, împinse uşa dormitorului şi era gata să se înece de mirosul prafului de puşcă ars, îl găsi pe Jose Arcadio întins cu faţa în jos, peste cizmele pe care le descalţase şi observă de unde pornise şuviţa de sînge care încetase să-i mai curgă din urechea dreaptă. Nu i se găsi nici o rana pe trup şi nu s-a putut descoperi unde era arma. S-a dovedit de asemenea că era imposibil să scape cadavrul de mirosul pătrunzător al prafului de puşcă. Intîi îl spălară de trei ori cu o cîrpă săpunita, apoi îl frecară cu sare şi cu oţet, apoi cu cenuşa şi cu lămîie, iar la urma l-au pus într-un butoi plin cu leşie, unde îl lăsară înmuiat timp de şase ore. Il fricţionară atît de mult încît arabescurile tatuajelor începură să se decoloreze. Cînd în disperarea lor le veni în minte să-l ungă cu ardei, cu chimen şi cu foi de dafin, şi să-l fiarbă o zi întreagă la foc domol, începuse deja să se descompună şi au trebuit să-l îngroape în grabă. Il închiseră ermetic într-un sicriu lung de doi metri şi treizeci şi lat de unu şi zece, căptuşit pe dinăuntru cu plăci de fier şi strins în şuruburi de oţel, dar nici aşa nu opriră mirosul să se răspîndească pe străzile pe unde trecu cortegiul. Părintele Nicanor, din pricina ficatului său bolnav şi umflat ca o tobă, îi dădu binecuvîntarea din pat. Cu toate că în lunile care au urmat i-au întărit mormantul prin mai multe ziduri suprapuse între care au aruncat claie peste grămadă cenuşă îndesată, tăriţe şi var fierbinte, cimitirul continuă să duhnească a praf de puşcă încă mulţi ani de-a rîndul, pînă cînd inginerii companiei de banane puseră să acopere mormîntul cu o carapace de beton. Indată ce fu scos cadavrul, Rebeca închise uşile casei şi se îngropa de vie într-un văl gros de dispreţ, pe care nici o ispită din lumea aceasta nu putu să i-l smulgă. Nu ieşi în stradă decît o singură dată, foarte bătrină, cu pantofi de culoare argintie şi cu o pălărie cu floricele, cam pe vremea în care satul îl văzu trecînd pe Jidovul rătăcitor, care provocase un val de căldură atît de puternică încît păsările zdrobiră gratiile ferestrelor pentru a muri în camere. A fost văzută pentru ultima oară în viaţă atunci cînd cu o împuşcătură de pistol bine ţintită l-a ucis pe un hoţ care încercase să forţeze uşa casei. In afară de Argenida, servitoarea şi confidenta ei, nimeni n-a mai avut de atunci legătură cu ea. Intr-o anumită vreme, se ştia că-i scrie episcopului, pe care-l considera ca văr bun al ei, dar nu s-a spus niciodată că ar fi primit răspuns. Satul o uită.


Gabriel Garcia Marquez - Un veac de singuratate

In noaptea asta

Foto : Andra, cu zbor cu tot

De ce tocmai acum moare Tatiana Stepa? I-am iubit mereu muzica si am ras odata ca de ma voi gasi in intuneric o voi asculta. De ce moare tocmai acum??

Stupefiant..


Tatiana Stepa - Iubirea de lut
Asculta mai multe audio Muzica

Freelove

Cum scriu ce nu poate fi decat trait? Ce cuvinte potrivite-s potrivite pentru ce nu se spune, doar traieste?

Vama de anul acesta s-a potrivit in mine perfect, ca toate casele, noptile, muzicile si luminile din ultima vreme. Vama m-a primit anul acesta diferit, m-a luat in brate si mi-a spus o cu totul alta poveste...o poveste despre libertate, dor si armonie.

Tot visul despre alb s-a intamplat pentru ca ne-am dorit atat de mult si am stiut sa-l facem aievea. Ne-am imbracat in alb, am zambit si-am inotat in alb, ne-am iubit cum nici albul nu stia ca se poate, am facut noptile albe si am plans tot alb. Ne-am intors albi si ramanem asa.

Ulitele Vamii nu mai sunt la fel, dar marea e acolo si-i atat de calda: Stuf, bere, explozii in piept, miros de alge, zbor de albatros, dans, licori, chitara, baie-n luna, explozii in piept, Expirat, plaja, dragoste curata, zambet, fum, dragoste pacatoasa,Hand, multime,succes, binecuvantare, libertate, nisip, prieteni vechi, prieteni noi, cantec peste cantec, om peste om, toti si nici unul,explozii in piept, decadenta, extaz, nebunie, purificare...

In speranta reabilitarii fizice, ma las dus de valurile de frig si nostalgie.Vama sufletului meu nu se va schimba niciodata.

Ultima scrisoare

Nu vreau si nu pot sa-ntunec.. Frumosul are insa si reflexii obscure. Se pare ca tot ce ma atinge se transforma. Vom asculta impreuna ultima scrisoare, draga mea, si-apoi ne-om duce fiecare sa privim in oglinda.

Ia doar trairea si fa-o sa-ti dea curaj. Simte si nu dori mai mult.

...si nu-ntreba daca tie ti-am scris.