Ma abat din drum. Mi se face dor de locul care, nu demult, a fost salvarea mea. Gasesc fata razand. Rad gasind fata si albastrul si linistea mirosind a dimineti in care as fi putut sa mor fara sentimente noi.
Pentru ca suntem mai tot timpul trei, biochimia se multiplica. Amplitudinea bunastarilor dobandite in timp real prin manevre simple da randament maxim ca de fiecare data.
Dincolo de toata povestea...am langa cotul drept "O istorie a diavolului". Trebuie mancata repede si pe stomacul gol.
In casa albastra am stiut ca sunt in stare sa plang calcand ciupercile-n picioare...
In casa albastra mi-am amintit covorul verde care intre timp a facut solzi. Si daca ne-am intinde, Ioane, de lungul solzilor ar fi atat de lin..Dar ne-ar impinge dracii in contra lor, doar sa ne taie genunchii din umar si sa ramanem surzi.
In casa albastra, fata a simtit si-n seara aceea picatura care-i arde pielea. Evaporandu-se sub soarele ce mai avea doua etaje si cateva rotatii terestre pana sa devina real, picatura si-a retusat machiajul, a spus un "ne vedem joi" si s-a pierdut in graba. Avea intalnire cu Bulgakov.
In casa albastra cu scaune portocalii, portocalele sunt subiect de divertisment.Porcii albastri cu sculele lor roz, si mai si. In sfarsit, imaginandu-si armate de molii organizate pe companii si detasamente, un om de rand se poate strica definitiv. Mai ales daca-n tablou apare mama Rusie calare pe o matza drogata, piele si os, moarta de somn, defrisata de batalionul 2 infanterie molii pana la nivel de smoc in varful cozii (Cattus vulgaris mortua est)...Impresionant.
In casa albastra am invatat ca trebuie sa razi pana crezi ca ai ceva mai bun de facut. Si atunci, da mai departe revelatia.
Nu mai sunt rasist, sexist, misogin; politizat, contrariat, etichetant sau lenes.
Sunt bratele care vor mangaia.
Morcheeba - Blue Chair
No comments:
Post a Comment