Sara

Sara este cel mai frumos copil pe care l-am vazut vreodata.
Sara are patru ani, parul blond, ochii albastri si e putin mai grea decat o mana de cirese altoite.
Intra in sala bleu cu miros de eugenol si se sperie. As fi vrut sa transform filmul intr-un desen animat pentru ca nelinistea din ochii ei sa dispara pe loc. In schimb copilul lacrimeaza si se lipeste strans de rochia vaporoasa a mamei, negasindu-i piciorul.

"-Nu vreau!
-Sara, fii cuminte, nu-ti face nimic, doar se uita la tine.
-Se uita la mine?
-Da, trebuie sa-ti vada dintisorii.
-Se uita...la...?"

Sara e pana la genunchi si nu poate urca pe scaun. Arunca privirea in toate directiile si ma fixeaza cu ochi de inger. Atatea clisee despre puritate nu pot descrie la un loc astfel de clipe.

Sara a trezit in mine un sentiment nou intr-un timp in care acestea-s tot mai rare.

Sara are cariute si trebuie vazuta de un pedodont.