Sunday, July 26, 2009

Lolita, mistretul si consecintele consumarii lor




Timpul nu conteneste sa urzeasca. Sa uimeasca.

Graficul transformarilor din mine da dureri de cap; spuneam acum ceva timp ca montagne rousse-ul acesta e dintre cele mai scumpe. Se ridica continuu odata cu imaginile bolande din mintea mea si nu da drumul banalului nici cat las la dizolvat vesnica tableta efervescenta de calciu. Si asta tot alba.

In vremurile acestea zile ca cea de ieri nu mai inseamna aproape nimic cand vin dupa nopti de punch cu pepene galben, vin spumant si panglici la mana. La Acaju se intampla lucruri bune, la universitatea de arte se joaca roluri dintre cele mai grele, Richard al III-lea concluzionand pentru mine : "mi-am pus in gand sa fiu un ticalos". Stiu sigur ca nu voi reusi, caci planurile nu au nici un rost cand infrastructura actiunilor e dictata de mult mai sus. Urmeaza sa ne imbracam in alb imaculat, sa dam play unor versuri captivante despre libertate, sa viram molatec inspre capatul de sud est al tarii pentru ceva trairi delirante.

Filmele bune de duminica seara au devenit filmele nebune ale fiecarei zile. In coltul din dreapta, Lolita cu limba scoasa. In cel din stanga, Paul Martel fara strop de stralucire. Si intre ele mistretul cu colti de argint rumegand la acadele rosii si carti de prost gust. Nu ma satur sa infulec pe nerasuflate asftel de imagini, creaza dependenta cuminte si vesela.

Reteta de luni:

- se ia o papusa, se tine de picioarele din spate, se da cu capul de zid pana-i sare oja de pe pleoape. Apoi se desprinde o bucata de plastic din peretele respectiv, se amesteca intr-un lighean cu sapte unghii de drac, se adauga doua cutii de apa de la robinet.
- veti obtine o pasta de culoare neagra care se lasa la soare pana cand acesta apune. Veti observa cum culoarea pastei vireaza usor spre alb. E momentul in care incetati sa aberati adaugand o lingura rasa de tequilla.
- preparatul nu trebuie consumat decat atunci cand sunteti siguri ca puteti digera poliesterii din plasticul papusii. Va veti simti revigorati si gata de o noua lupta cu ratacirea. Daca sunteti norocosi, veti constata ca tocmai savurati elixirul fericirii si ca v-ati pierdut extrem de inutil timpul citind asta, cand reteta e la indemana imaginatiei oricui.

Pentru desertul de marti sau miercuri seara asteptam sugestii. Reclamatiile sunt si ele binevenite, cat si intrebarile despre magazinele care comercializeaza ingredientele de baza.

E cazul sa pornim revolutia spirituala si conceptuala privind statusul fiintelor inteligente in societatea noastra. Visati la o lume perfecta! Rabelais ar fi mandru de noi.

2 comments: