Wednesday, July 8, 2009

Land of eternal sunset


Nu elucubrez, eu doar sper.

La un pahar de ceai cu aroma de mango si ananas oamenii isi discuta moartea.

Eu am ales sa sper o moarte datorata vreunei supradoze (poate fi alcool, cocaina, sirop de trandafiri sau geamat de frantuzoaica). Voi cadea in mijlocul unei camere albe (cum altfel?), in jurul meu se vor gasi agonizand de rau bahic 16 fete de 17 ani. Cea mai mica dintre ele isi va da seama ca nu mai sunt; vom rade impreuna toate fericirile lumii.

Prietenul meu si-a zambit de pe motocicleta ruland cu 320 km/h, condusa voit sub primul tir cu adevarat important din viata lui. Motocicleta sa fie verde si bucatile din ea pastrate.

Iar ea...intr-un orgasm devastator, fizic si spiritual, din prima si singura mare doza de heroina. Pentru ca lucrurile clare trebuie privite-n ochi!

Dupa toate astea e bine ca, intr-o pauza de gandire, sa urmaresti cu mare staruinta inlantuirea celulelor de keratina intr-un fir de par. Si nu-i prea mult daca simti cum piciorul celuilalt sufla aer rece peste al tau, dintr-un impuls dictat de constiinta proprie a piciorului insusi.

Ei, da. Partea a doua inseamna de foarte multe ori succesul intregii povesti.
Daca ati vazut "The Beach", n-are rost sa mai citim. Si daca nu...

Daca nu, ne aflam in Vama Veche. Suntem 6. Ca in orice poveste adevarata, 3 si 3. Pentru ca e atata soare de infruntat, o plimbare inot pana in Japonia pare o idee perfecta. Si in drumul nostru...aceasta insula cliseatica pana la ceruri pe care vom ramane pentru totdeauna..
Femeile3 vor purta flori la gat si in par, vor impleti hamace din nuiele cu seva dulce. Barbatii3 vor prinde pesti tarcati dintr-o specie despre care nu se stie decat ca ar intelege viata in preajma oamenilor. La crepuscul ne vom alerga zi de zi prin paduri de iarba imaginara, pentru a sfarsi impreuna in cele mai curate orgii de la Lilith incoace. Copiii nostri vor sta in 30 de casute mici, "cu gradina sub fereastra...si-n gradina mult caprifoi cu florile-n lumina". Si ne vom asculta unul altuia povestile...vom ingana poeziile rusinii lui Baudelaire si cantecele romului gasit pe plaja ne vor parea imnuri de dor. Vom sti numai de iubire iar frica se va teme de noi. Vom fi goi ca la facerea lumii sau albi ca la facerea visului meu. Si atunci, visa-voi mai departe caci fara vise...

Nu elucubrez, eu doar am speranta.

Almadrava - Land of eternal sunset

5 comments:

  1. Oh my god.
    You women magnet you, ar trebui sa scrii o carte.

    ReplyDelete
  2. daca la inceput ascultam cu placere muzica selectata de tine, mai nou citesc cu placere si "elucubratiile" tale:)

    ReplyDelete
  3. Oceania, asta e ceva. din partea ta chiar conteaza pentru ca lasi impresia k le stii pe toate si niciodata nu te ai ferit sa fii critica. Mersi!

    ReplyDelete
  4. simply brilliant!

    ReplyDelete