Ma gandesc la toti cei care traiesc zilele acestea cu un sentiment nedefinit de neimplinire. Sau simpla nostalgie de Craciun. Ma gandesc la voi, la mine si la ea. Gandesc ca nu trebuie decat sa simt si atat. Doar asta e ceea ce ne face oameni..
Night is falling I think of you I’m walking home I think of you And as he calls me, yes I do I think of you How you doing? I think of you As we leave I think of you And I smile, I can’t hide I think of you
I don’t know where your days are spent Your lovers and you friends But I know for sure Of who you have been thinking
Far beyond the city’s lights Are two who dream a life Forgive them if they never find their freedom Their freedom
It’s so late I think of you He walks me home I think of you I’m so sorry, I’m so tired I think of you And in the shadows I think of you I close my eyes I think of you Now I’m falling I think of you
I think of you As he calls my name, yes I do I think of you I think of you I think of you I think of you I think of you
And in feeling I think of you And in breathing I think of you And in seeing I think of you And in living I think of you
Am multe de rezolvat, pentru ca e sfarsit de an. Am multe de uitat, pentru ca e sfarsit si inceput de drum. Am racit groaznic, pentru ca e iarna si nu ma feresc de ea. Ascult cantece moi, pentru ca sunt zile de sarbatoare. Am obosit teribil, pentru ca am tot mai multe motive sa iubesc noptile mai mult decat zilele. Nu am cui face cadouri pentru ca sunteti toate cu iubitii vostri, desi ma iubiti pe mine. Eu iubesc in continuare totul pentru ca totul e bun de iubit...
In cinstea zilelor de iarna care (inca) ne mangaie, trebuie sa impartasesc un alt fragment de vis..de fapt visul insusi care , ori nu se mai arata in memorie intreg, ori atat a fost; infatiseaza cinci tigri de Sumatra (cei mai maro cu putinta) adunati in jurul unui ochi de apa in inima padurii (din nou padurea...si apropo de asta, sa tot fie un an de cand nu am mai visat ciuperci, ceea ce obisnuia sa se intample de vreo 6 ani cam odata pe luna, ciudata regularitate...). Si ca ilustratie muzicala, "Baby went to Amsterdam" de Peter, Bjorn si John. Si, cu tot respectul, bine a facut!
Dupa socotelile mele sunt un individ norocos si, in linii mari, fericit. Stiti deja, mie imi ajunge sa fiu atent la detalii pentru a trai impliniri marunte care, adunate, incropesc ceea ce altii nu gasesc cautand o entitate imensa care sa poarte titlul de fericire. Astfel de maruntisuri imi sunt daruite (poate pentru ca mi le doresc foarte mult) de subconstientul propriu sub forma de vise. Visele cu adevarat sublime sunt pentru mine cele irelevante din punct de vedere al actiunii, dar foarte puternice ca imagine. Notez acum ultima experienta de acest gen, una cu adevarat marcanta si care vine intr-un moment in care eram aproape convins ca viata relativ asezata la care am revenit nu mai permite astfel de viziuni. Un vis foarte colorat in nuante care nu sunt convins ca exista in realitate.
Ma aflu intr-o padure absolut obisnuita intr-o seara cu aer cald..privesc de sus miscarea de la nivelul solului..acolo, dedesubt, o adunare bizara de pasari multicolore alcatuind publicul spectator al unui concert ce sta sa inceapa..Pe un covor de pene innebunitor de colorate imprastiate peste tot se aliniaza papagali aurii, cormorani albastri fosforescent, pauni cu cozile desfacute si, la fel de insufletite ca si pasarile insele, nenumarate bijuterii si ornamente alcatuite din penele lor, toate asteptand cu infrigurare recitalul nocturn al celor de la The Real Tuesday Weld. Concertul face parte, se pare, dintr-o serie de activitati culturale dedicate faunei ornitologice a padurii respective, si este atractia principala a celor cateva zile de festival. Sentimentul cu adevarat tulburator este acela dat de faptul ca trebuie sa cobor pentru a asista impreuna cu paunii la acest eveniment. Ma intreb acum, retrospectiv, daca am fost invitat in calitate de seaman al lor sau de nebun care viseaza ca participa la un spectacol sustinut de The Real Tuesday Weld in cinstea societatii pasarilor din padurea de foioase... In orice caz, viziunea fiind atat de puternica si de absurda, m-am trezit cu zambetul larg al omului care stie ca a fost undeva unde nimeni nu va mai merge vreodata..si asta, dragilor, intrece orice fel de bucurie constienta.
Scriu toate astea aici pentru ca nu sunt atat de obosit incat sa am jurnal pe hartie si nici atat de nerecunoscator incat sa-mi asum riscul de a uita asemenea tripuri.
Piesa din setlistul concertului care n-a apucat sa aiba loc :
Cele mai "rosii" piese postate pe bellamuzica mi-au fost sugerate de catre femei. Admir atentia pentru detalii, cineva trebuie sa o faca - intelegeti ce vreti. Decor bun pentru inlantuiri tihnite. Freelove, my Love?
Hello sweet pie I'm really glad that you could make it... I think we should get straight to business... Show me what you've got... It's all yours...
R: Yes boss...I'm on the mic... I'll try to give you what you like... I can be soft...I can be hard... Let me do the B-part...please...please...
Sugar, sugar...so close..and yet so far... I would love to take you to the B-part... But I'm afraid we're not quite there yet... So darling...Grab that mic again and give your best shot...
R: Yes boss...I'm on the mic... I'll try to give you what you like... I can be soft...I can be hard... Let me do the B-part...please...please...
Oohh yeahh...that's what I call sweet music... I really like what you're doing here... yet...I think you're gonna have to work a little harder baby...just a little harder...
R: Yes boss...I'm on the mic... I'll try to give you what you like... I can be soft...I can be hard... Let me do the B-part...please...please...
ohh yeahh...way to go... now we're really getting somewhere... It's getting hot in here... Hit me baby...hit me one more time...
R: Yes boss...I'm on the mic... I'll try to give you what you like... I can be soft...I can be hard... Let me do the B-part...please...please...
ooollaaalaaaa...I think you've got me there baby... come along...come along baby... here comes the B-part... ... ... ...
Astea mici isi serbeaza majoratele, astea mari imi spun sa dorm din cand in cand caci mi se adancesc ridurile. Cele mijlocii sunt tot mai multe, mai frumoase si mai aproape de ideal. Spre deosebire de toiul verii insa, frigul aduce urme fine de singuratate..departe totusi de a fi dureros. E totul moale, in expectativa dulce, cu prognostic favorabil si evolutie lenta. Creste progresiv si numarul de unitati dentare rezolvate pe zi. Am ajuns sa-mi placa? Mi-e dor de scena si mi-e dor sa am iubita. Nu iubite.
Iar proiectul Lovage in care este foarte prezent si Mike Patton (cunoscut mai ales de la Faith No More), e powerplay de zile bune.
A doua mostra:
my inner demons compel me to be here your cheeks are flush like rose petals you're consumed with rage but i'm consumed with you
our eyes intertwine through the haze intoxicated by your bloodshot stare in all of my dreams i never thought i'd see a face that could launch a thousand ships
and the music was like wind in your hair the moonlight caressed your silhouette kiss of ocean mist is in the air why must god punish me this way
lay down my hand the next move is yours as you undress me with your frozen eyes in all of my dreams I never thought I'd see an endless love to share my blue lagoon
and the music was like wind in your hair the moonlight caressed your silhouette kiss of ocean mist is in the air why must god punish me this way
happiness is hard to come by but I've had my fair share the satin sheets, the lemon peels the minor keys, the major pills we've climbed the mountain, saw the top and planted the apple seed and can't you see we could've had it all
and the music was like wind in your hair the moonlight caressed your silhouette kiss of ocean mist is in the air why must God punish me this way
and the music was like wind in your hair the moonlight caressed your silhouette kiss of ocean mist is in the air why must god punish me this way why must god punish me this way this way, this way, this way ...
Music to Make Love to Your Old Lady By, un album ucigator de senzual, precum culoarea parului tau sau a dorintelor tale ingradite de timp si spatiu. Tu, cocktail italiano-rus pentru dezlantuirea unui dezmat spiritual aproape perfect. Joci frumos un joc periculos in care intru pentru ca nu-mi mai pasa decat de filmele pe care mi le dai, filme cu arome antitetice de junk-food si rare specialitati marine, cu vise de o decandenta nobila, potrivite cu aspiratiile noastre boem-burgheze..
Dan, i need you now! ok Mikey.. come!
feel the fire feel my love inside you so bright
there's a sound and the smell of love on my mind i'm a toy come and play with me, say work now wrap your legs around me ride me tonight sex, sex, sex
i'm a man i'm a goddess i'm a man i'm a virgin i'm a man i'm a blue movie i'm a man i'm a bitch i'm a man i'm a geisha i'm a man i'm a little girl i'm a man and we'll make love together
why does man go to hooker first of all because he quite often is not all that happy and sexual satisfied at home his wife won't perform all the activities he has in mind and most of all, oral sex is a taboo the woman would say "what do you think I am, a whore i don't want to do that!"
slip and slide when you're where you like to feel the blood flow not to fast don't be slow my love's in your hands
i'm a man i'm a boy i'm a man i'm your mother i'm a man i'm a one night stand i'm a man i'm a bi i'm a man i'm your slave i'm a man i'm a little girl i'm a man and we'll make love together
most of them come to a hooker and say "my wife oh my wife is she dead in bed she's frigid, cold as a starfish!" they take off the pants and their underpants there's nothing more ridiculous than a guy with his party socks on he dives into the bedroom he says "do me!", suck it!
skin to skin honey hold tight come inside it's a passion play just for you let's get lost in the magic place alone now drink your fill from a fountain of love wet your lips
i'm a man i'm a teaser i'm a man i'm a virgin i'm man i'm a one night stand i'm a man i'm a drug i'm a man i'm your slave i'm a man i'm a dream to find i'm a man and we'll make love together
i'm a man i'm a goddess i'm a man i'm a hooker i'm a man i'm a blue movie i'm a man i'm a slut i'm a man well i'm your babe i'm a man i'm a dream to find i'm a man and we'll make love together
we'll make love together we'll make love together we'll make love together we'll make love together
fuckin piece of shit one little two little three little indians suck it firehose
In forma bruta, o mostra scrisa din ultima compozitie rava :
Rabda, Rebeca, tot ce auzi acum prima data Rabda, Rebeca! Rabda, Rebeca, tot ce auzi acum Si simte, Rebeca, tot ce n-ai simtit niciodata Simte, Rebeca! Simte, Rebeca, tot ce simt acum
Striga, Rebeca, cum n-ai strigat niciodata Striga, Rebeca! Striga, Rebeca, nu te mai aud Fii buna din nou, plangi, usuca-te toata Fii buna, Rebeca! Noapte buna, Rebeca, nu te mai aud Nu te mai aud…
Stai langa mine si-asculta bine Pana la urma-ai sa cazi cu blestemul in tine
Suflet manusa cu ochi de papusa Aripi tatuate-n jumatati de spate Tine minte, Rebeca! Viata minte, Rebeca..
Alba idee cu trup de femeie Carne vulgara-ntr-o iluzie rara Noapte buna, Rebeca! Adio, Rebeca, nu te mai aud…..
Stai langa mine si gusta din toate Ne-asteapta un veac de singuratate
Am langa mine un fel de frantuzoiaca...E femeia despre care va spuneam ca trebuie sa fie artista, trebuie sa se alinte, sa fie frumoasa si puternica. Pentru moment simt ca ma apropii de unicitatea noptilor pariziene si de grandoarea splendorii ascunse..
Simt la fel de bine ca avionul meu de aur abia decoleaza. In ce directie, nu stiu..
Tu dis:"T'es belle comme tout, tout, toute nue Sans tes tabous" T'as la tête à l'envers, vers vers Sur mon genou
On sait surtout se taire Siroter le même air Le silence te va bien, si bien J'entends la mer
On se dit tout sur tout Puis on en vient aux mains Désordre intime L'eau a le goût du vin
Avec toi, je ne me sens pas nue Je ne me sens pas non plus De celles que tu ne reverras plus
Que passent les nuages, l'âge, l'âge Que passent les orages Tu regarderas dehors, hors hors Tu dis encore
On se laisse la place On devine on s'efface Ce sourire te va bien, si bien J'aime quand tu passes
On se dit tout sur tout Puis on en vient aux mains Désordre intime L'eau a le goût du vin
Avec toi, je ne me sens pas nue Je ne me sens pas non plus De celles que tu Ne reverras plus Avec toi, je ne me sens pas nue Je ne me sens pas non plus De celles que tu Ne reverras plus
Asta e tot. Atena e pe urmele noastre si stiu ca va fi bine. Ca e vorba de destin sau nu, tu vezi sa nu-ti faci coc..condu cu grija, asculta muzica, uita, viziteaza-ti parintii, munceste, mananca si la pranz, fumeaza mai putin, muta-te, aminteste-ti, zambeste, nu-ti fie teama, priveste detaliile, cresti, aprofundeaza, invata, canta chiar,...iubeste!
Mi-am impartasit de cateva ori prietenilor apropiati visele cele mai bolnave sperand ca le au si ei pe ale lor. Fals.
Asta ma face sa cred ca posed fie o imaginatie prea bogata in sens absurd, fie o suferinta de tip toxic a creierului.
Adica ce imagini tampite poti ingurgita peste zi ca melanjul inconstient din timpul somnului sa-ti faca tabloul unei petreceri la care cd-playerul datator de ritm si armonie este un gras de 40 de ani, balos si plictisit, cracanat pe canapea, un hermafrodit caruia cd-urile in continua miscare ii sectioneaza labiile pana la pubis.
De fiecare data ma uimesc si ma bucur ca principiile salubrizarii in scopuri curative functioneaza si la nivelul mintii umane astfel incat ii asigura o oarecare buna functionare constienta. Iar de psihanaliza nu m-as apuca decat in compania lui Freud insusi.
Asa cum au venit se duc incet toate culorile verii.. Se risipesc ca literele unui cuvant a carui insemnatate nu am descoperit-o inca..Albul luminii de zi, linistea impunatoare a casei albe..pasii care-au calcat-o si mi-au calcat constiinta pentru totdeauna intr-o singura vara pe care n-o pot numi decat stranie...Prea multa incarcatura emotionala, sclipiri spirituale, revelatii si recaderi in "mecanismul greu al indoielii".. Acum vocile se sting, zambetele mai staruie in mintea mea si stiu ca vor fi fost un episod dintre cele mai rare intr-o vara nebuna, nebuna de tot.. Vor urma desigur alte dulcegarii vinovate si nu prea, pentru ca sunt si vreau sa fiu intreg! Toamna abia incepe.
I'm lingering, I'm lost I'm floating nowhere like A wasp in October Summer's over and done
These empty dreams of mine Are out of place and out of time Is just a grain of sand for me
Seasons change Memories fade Daydreams fall like golden leaves
Another day I'm watching dreams just slip away The summer moon Gives way to autumn's dusky bloom Seeds I've sown Are almost spent, I'm here alone
Wandering I roam Beneath the half light of forgotten sunsets Searching for my home
Inside this lonely place I'm chasing shadows like a wasp in October Fading in the wind
Seasons change Memories fade Daydreams fall like golden leaves
Another day I'm watching dreams just slip away The summer moon Gives way to autumn's dusky bloom Seeds I've sown Are almost spent, I'm here alone
O imbinare divina intre sentimente cantate si emotii desenate din prea plinul creator al artei asiatice. Melodie traditionala japoneza, in interpretarea trupei Pink Martini.
Ochii tai seamana cu ai lor..trasi.mari.indurerati.
Taya-tan, taya-tan, taya-tan Oh! My excitement! Taya-tan, taya-tan, taya-tan My heart is singing When I come close against your chest I play a song of love
Taya-tan, taya-tan, taya-tan I am a guitar Taya-tan, taya-tan, taya-tan I am the one you are playing
Taya-tan, taya-tan, taya-tan Oh! My secret excitement! Taya-tan, taya-tan, taya-tan My heart flutters When I dream with my eyes closed The strings on my chest tremble
Taya-tan, taya-tan, taya-tan I am a guitar Taya-tan, taya-tan, taya-tan I am the one you are playing
Mi-a fost dor de casa de la Iasi, m-am intors in Iasi. Cand dorul va trece, voi pleca. Deocamdata, locul continua sa fie magic si are efect de agrafa pentru par...Pastreaza forma si fruntea libera...
Un moment de liniste intr-o seara calma de luni. O piesa primita in dar de la un prieten care obisnuieste sa-mi mai incante zilele in felul asta.. Simt o stare de bine moale, simplu si drept. Iubesc atatea lucruri si cat frumos e peste tot!
Je reviens Je reviens, encore Tu n'as même pas vu Que j'étais partie alors Je suis revenu Comme on rentrerait au port Fatiguée De passer Par dessus bord
Je reviens Je reviens et j'ignore Ce qui nous ramène Ce qui nous ramène au bord On a déjà vu La mer rendre certains corps Qu'on avait dit portés disparus
L-am pierdut si pe Bogardo. Eu l-am pierdut de mai multe ori decat toti ceilalti, pentru ca, surprinzator sau nu, piesele compuse de el si cantate de Stela Enache sunt foarte legate de unele din cele mai frumoase amintiri ale mele..o plimbare nocturna pe Copou, o punga de madeline in parculetul casei Pogor, un drapel furat de pe stalpul din strada Independentei, o dimineata devreme intr-un net cafe cu cuvinte de dragoste scrise pe apucate si muzica asta pe care n-am crezut ca o voi trai asa...Ca voi muri cu ea. Dupa Tatiana Stepa, Florin Bogardo este a doua mare pierdere legata de povestea mea...sa fiu superstitios ar fi nonsens.
Am ajuns intr-un film absurd, la marginea realitatii. Daca nu realitatea o fi cea din matrice, stiti voi despre ce vorbesc. Filmul n-are poveste ci e un slideshow de imagini tehnico-stiintifice halucinante. Ambulanta intreaba ceva, branula legata de perfuzor transmite un mesaj biochimic spre radiala cea mai proeminenta, paturile se misca pentru ca femeile din ele tremura din maduva oaselor...pe fundal massive attack..Valuri de frig si vesnica desprindere vestibulara de lucrurile palpabile din jur...imagini difuze si vise inspaimantatoare..Traiesc un experiment...e bucata lui terifianta. Cabluri in loc de par inregistreaza ceva cu ochii inchisi...stroboscoape tot mai amplificate in intensitate si viteza a stimularii...claustrofobia marilor mese de scanare si ritmurile haotice din timpul procesarii impulsurilor captate..film de Kubrick. film de Kubrick! Urmareste ciocanul si razi. Razi normal! Inchide ochii! Xanax 2-3 luni si o sa fie bine. Oricum, despre cine e vorba?
Noi traim intens. Noi suntem altfel. Cazuri speciale.
Sfarsitul e inca departe de aici. Si adevarul...dincolo de noi.
Foto : Andra, cu flori in par si nimic in picioare
[...]Jose Arcadio şi Rebeca s-au dus să locuiască în casa construită de Arcadio. In noua casă, situată în colţul cel mai favorabil al pieţii, la umbra unui migdal care avea privilegiul a trei cuiburi de mărăcinari, cu o uşă largă pentru primirea vizitatorilor şi cu patru ferestre pentru luminat, îşi înjghebară un cămin foarte primitor. Vechile prietene ale Rebecăi, între care şi patru surori Moscote încă nemăritate, îşi reluară şedinţele de brodat, întrerupte cu ani în urmă în veranda cu begonii. Jose Arcadio continua să exploateze pămănturile uzurpate, ale căror titluri de proprietate fură validate de guvernul conservator. In fiecare după-amiază îl vedeai întorcîndu-se calare, cu haita de cîini fioroşi, cu puşca cea cu două ţevi şi cu o droaie de iepuri atarnaţi de montură. Intr-o după-amiază de septembrie, simţind ameninţarea furtunii, se întoarse mai devreme ca de obicei. O salută pe Rebeca ocupata în sufragerie, îşi lega cîinii în curte, atîrnă iepurii în bucătărie pentru a-i săra puţin mai tîrziu şi se duse în cameră să se schimbe. Rebeca avea să declare după aceea că în clipa în care bărbatul ei intrase în odaie, ea se închisese în baie şi nu-şi dăduse seama de nimic. Această versiune era aproape de necrezut, însă nu exista alta mai verosimilă şi nimeni nu-şi putea închipui motivul pentru care Rebeca l-ar fi asasinat pe bărbatul care o făcuse atît de fericita. Poate că acesta a fost singurul mister din Macondo care n-a putut fi niciodată limpezit. De îndată ce Jose Arcadio a închis uşa la dormitor, o lovitură de pistol răsună între zidurile casei. O şuviţă de sînge trecu pe sub uşă, traversa camera, ieşi în stradă, luă drumul cel mai scurt între diferitele trotuare, coborî scări şi urcă parapete, se prelinse de-a lungul străzii Turcilor, ocoli la dreapta, apoi la stînga, se întoarse în unghi drept în faţa casei Buendia, trecu pe sub uşa închisa, traversă salonul pe lîngă pereţi, ca să nu păteze covoarele, îşi urmă calea prin cealaltă sala, descrise o curbă mare pentru a ocoli masa din sufragerie, intra pe veranda cu begonii şi se strecura nevăzută pe sub scaunul Amarantei care-i dădea o lecţie de aritmetica lui Aureliano Jose, intra în hambarul de grîne şi apăru în bucătărie unde Ursula se pregătea să spargă trei duzini de ouă pentru pîine. - Maică Precistă, strigă Ursula. Urmări şuviţa de sînge cale întoarsă, traversă hambarul, frecu prin veranda cu begonii unde Aureliano Jose cînta că trei si cu trei fac şase iar şase şi cu trei fac noua, traversa sufrageria Şi saloanele, urcă în linie dreaptă strada, apoi coti spre dreapta, apoi spre stînga pînă în strada Turcilor, uitînd că purta şorţul de bucătărie şi papucii de casa, trecu de piaţă şi intră pe uşa casei unde nu pusese niciodată piciorul, împinse uşa dormitorului şi era gata să se înece de mirosul prafului de puşcă ars, îl găsi pe Jose Arcadio întins cu faţa în jos, peste cizmele pe care le descalţase şi observă de unde pornise şuviţa de sînge care încetase să-i mai curgă din urechea dreaptă. Nu i se găsi nici o rana pe trup şi nu s-a putut descoperi unde era arma. S-a dovedit de asemenea că era imposibil să scape cadavrul de mirosul pătrunzător al prafului de puşcă. Intîi îl spălară de trei ori cu o cîrpă săpunita, apoi îl frecară cu sare şi cu oţet, apoi cu cenuşa şi cu lămîie, iar la urma l-au pus într-un butoi plin cu leşie, unde îl lăsară înmuiat timp de şase ore. Il fricţionară atît de mult încît arabescurile tatuajelor începură să se decoloreze. Cînd în disperarea lor le veni în minte să-l ungă cu ardei, cu chimen şi cu foi de dafin, şi să-l fiarbă o zi întreagă la foc domol, începuse deja să se descompună şi au trebuit să-l îngroape în grabă. Il închiseră ermetic într-un sicriu lung de doi metri şi treizeci şi lat de unu şi zece, căptuşit pe dinăuntru cu plăci de fier şi strins în şuruburi de oţel, dar nici aşa nu opriră mirosul să se răspîndească pe străzile pe unde trecu cortegiul. Părintele Nicanor, din pricina ficatului său bolnav şi umflat ca o tobă, îi dădu binecuvîntarea din pat. Cu toate că în lunile care au urmat i-au întărit mormantul prin mai multe ziduri suprapuse între care au aruncat claie peste grămadă cenuşă îndesată, tăriţe şi var fierbinte, cimitirul continuă să duhnească a praf de puşcă încă mulţi ani de-a rîndul, pînă cînd inginerii companiei de banane puseră să acopere mormîntul cu o carapace de beton. Indată ce fu scos cadavrul, Rebeca închise uşile casei şi se îngropa de vie într-un văl gros de dispreţ, pe care nici o ispită din lumea aceasta nu putu să i-l smulgă. Nu ieşi în stradă decît o singură dată, foarte bătrină, cu pantofi de culoare argintie şi cu o pălărie cu floricele, cam pe vremea în care satul îl văzu trecînd pe Jidovul rătăcitor, care provocase un val de căldură atît de puternică încît păsările zdrobiră gratiile ferestrelor pentru a muri în camere. A fost văzută pentru ultima oară în viaţă atunci cînd cu o împuşcătură de pistol bine ţintită l-a ucis pe un hoţ care încercase să forţeze uşa casei. In afară de Argenida, servitoarea şi confidenta ei, nimeni n-a mai avut de atunci legătură cu ea. Intr-o anumită vreme, se ştia că-i scrie episcopului, pe care-l considera ca văr bun al ei, dar nu s-a spus niciodată că ar fi primit răspuns. Satul o uită.
Cum scriu ce nu poate fi decat trait? Ce cuvinte potrivite-s potrivite pentru ce nu se spune, doar traieste?
Vama de anul acesta s-a potrivit in mine perfect, ca toate casele, noptile, muzicile si luminile din ultima vreme. Vama m-a primit anul acesta diferit, m-a luat in brate si mi-a spus o cu totul alta poveste...o poveste despre libertate, dor si armonie.
Tot visul despre alb s-a intamplat pentru ca ne-am dorit atat de mult si am stiut sa-l facem aievea. Ne-am imbracat in alb, am zambit si-am inotat in alb, ne-am iubit cum nici albul nu stia ca se poate, am facut noptile albe si am plans tot alb. Ne-am intors albi si ramanem asa.
Ulitele Vamii nu mai sunt la fel, dar marea e acolo si-i atat de calda: Stuf, bere, explozii in piept, miros de alge, zbor de albatros, dans, licori, chitara, baie-n luna, explozii in piept, Expirat, plaja, dragoste curata, zambet, fum, dragoste pacatoasa,Hand, multime,succes, binecuvantare, libertate, nisip, prieteni vechi, prieteni noi, cantec peste cantec, om peste om, toti si nici unul,explozii in piept, decadenta, extaz, nebunie, purificare...
In speranta reabilitarii fizice, ma las dus de valurile de frig si nostalgie.Vama sufletului meu nu se va schimba niciodata.
Nu vreau si nu pot sa-ntunec.. Frumosul are insa si reflexii obscure. Se pare ca tot ce ma atinge se transforma. Vom asculta impreuna ultima scrisoare, draga mea, si-apoi ne-om duce fiecare sa privim in oglinda.
Ia doar trairea si fa-o sa-ti dea curaj. Simte si nu dori mai mult.
Mai ieri, dragoste la prima vedere cu oamenii de la Arte. O familie frumoasa.
Azi miros perfect de iodoform si endometazona.
Maine, o ora cu unguroaica. Ar putea fi cu rost.
Luni, Vama Veche.
In general o pozitivitate sfidand toate legile reactivitatii omului la orice fel de problema. Ceva de genul dorinta de a scapa e atat de mare incat raportul de forte in lupta asta mi-e net favorabil. Hedonism, domnule! Egesegedre!
Graficul transformarilor din mine da dureri de cap; spuneam acum ceva timp ca montagne rousse-ul acesta e dintre cele mai scumpe. Se ridica continuu odata cu imaginile bolande din mintea mea si nu da drumul banalului nici cat las la dizolvat vesnica tableta efervescenta de calciu. Si asta tot alba.
In vremurile acestea zile ca cea de ieri nu mai inseamna aproape nimic cand vin dupa nopti de punch cu pepene galben, vin spumant si panglici la mana. La Acaju se intampla lucruri bune, la universitatea de arte se joaca roluri dintre cele mai grele, Richard al III-lea concluzionand pentru mine : "mi-am pus in gand sa fiu un ticalos". Stiu sigur ca nu voi reusi, caci planurile nu au nici un rost cand infrastructura actiunilor e dictata de mult mai sus. Urmeaza sa ne imbracam in alb imaculat, sa dam play unor versuri captivante despre libertate, sa viram molatec inspre capatul de sud est al tarii pentru ceva trairi delirante.
Filmele bune de duminica seara au devenit filmele nebune ale fiecarei zile. In coltul din dreapta, Lolita cu limba scoasa. In cel din stanga, Paul Martel fara strop de stralucire. Si intre ele mistretul cu colti de argint rumegand la acadele rosii si carti de prost gust. Nu ma satur sa infulec pe nerasuflate asftel de imagini, creaza dependenta cuminte si vesela.
Reteta de luni:
- se ia o papusa, se tine de picioarele din spate, se da cu capul de zid pana-i sare oja de pe pleoape. Apoi se desprinde o bucata de plastic din peretele respectiv, se amesteca intr-un lighean cu sapte unghii de drac, se adauga doua cutii de apa de la robinet. - veti obtine o pasta de culoare neagra care se lasa la soare pana cand acesta apune. Veti observa cum culoarea pastei vireaza usor spre alb. E momentul in care incetati sa aberati adaugand o lingura rasa de tequilla. - preparatul nu trebuie consumat decat atunci cand sunteti siguri ca puteti digera poliesterii din plasticul papusii. Va veti simti revigorati si gata de o noua lupta cu ratacirea. Daca sunteti norocosi, veti constata ca tocmai savurati elixirul fericirii si ca v-ati pierdut extrem de inutil timpul citind asta, cand reteta e la indemana imaginatiei oricui.
Pentru desertul de marti sau miercuri seara asteptam sugestii. Reclamatiile sunt si ele binevenite, cat si intrebarile despre magazinele care comercializeaza ingredientele de baza.
E cazul sa pornim revolutia spirituala si conceptuala privind statusul fiintelor inteligente in societatea noastra. Visati la o lume perfecta! Rabelais ar fi mandru de noi.
Sara este cel mai frumos copil pe care l-am vazut vreodata. Sara are patru ani, parul blond, ochii albastri si e putin mai grea decat o mana de cirese altoite. Intra in sala bleu cu miros de eugenol si se sperie. As fi vrut sa transform filmul intr-un desen animat pentru ca nelinistea din ochii ei sa dispara pe loc. In schimb copilul lacrimeaza si se lipeste strans de rochia vaporoasa a mamei, negasindu-i piciorul.
"-Nu vreau! -Sara, fii cuminte, nu-ti face nimic, doar se uita la tine. -Se uita la mine? -Da, trebuie sa-ti vada dintisorii. -Se uita...la...?"
Sara e pana la genunchi si nu poate urca pe scaun. Arunca privirea in toate directiile si ma fixeaza cu ochi de inger. Atatea clisee despre puritate nu pot descrie la un loc astfel de clipe.
Sara a trezit in mine un sentiment nou intr-un timp in care acestea-s tot mai rare.
Sara are cariute si trebuie vazuta de un pedodont.
Celor carora le e dor de Vama, celor care sunt in Vama, celor care vom merge acolo in curand, celor pe care Vama nu-i va mai primi niciodata curati, celor care si-au trait si tradat iubirea, celor care vor imbatrani cu nostalgia Vamii.
Voua, celor care credeti in casele mele colorate, in insulele utopice si gradinile verzi ale paradisului, fetelor ce-mi sunt nespus de dragi, oamenilor vechi si noi care ne iubesc, fericilor cu ei, sperantei de netagaduit in marile impliniri.
Dorului de tine, caci noroi sa fii si nu te pot calca in picioare.
E dupa 4. Pentru prima oara scriu in starea in care sunt cand doar scrijelesc ce voi scrie a doua zi. S-ar putea sa fie foarte gresit, mainile-mi aluneca pe tastatura ca si cum as fi scris vreo doua vieti. Daca nu e gresit e doar incercarea de a rade mereu, durere despre care scriu intotdeauna.
Cealalta fata cu parul negru a plecat. Femeia care mi-a spus ca nimic nu e de neajuns.Fata.Inca fata!
Am fost aici pentru coborari pe schiuri, pentru priviri spre epoleti; pentru a fi usor sa simti pe limba gust de frunze putrede si tetracicilina. Adevarat va spun voua : "odata cu mine se vindeca toti!".
Am proiectat falduri pe tavan, perdele verzi pentru nopti albe, nisip de veghe unde soarele iubeste cel mai mult. Vreau sa am credinta. In tot ce misca-n contratimp cu lumea. Vreau sa stiu ca suntem toti o apa si-un pamant, ca ne vom aduna in gandul vesnic despre insotire si decor. Ca nimic nu e intamplator si totul se plateste.
Nici macar eu nu inteleg perfect despre ce e vorba si nu-mi poate nimeni cere altceva. Se spune despre casa asta ca vindeca. Oamenii vin aici pentru tine, pentru noi, asa cum eu ma pierd in casa albastra. Varul asta nedorit e mut cand vine vorba de secrete, fumuri si nepasari. Fara netrebnicii marunte ne adunam ascuns pentru lumina ce cade seara prin storuri. Si mai e atat de putin pana cand fara regrete ceva se va schimba. Ce nu se pierde se numeste reluare si atunci vom exalta in fericiri abjecte intre munti de jale si patima. Mai stam aici atat cat vremea ne va tine; fara oglinzi. Si dintre margini colturoase nastem vorbe fara rost, in perpetua fuga dupa alinare.
Cum adevarul se ascunde si soarele sta sa-mi toarca adormirea, ma voi lasa cu tot cu dor intr-o cochilie tesuta cald intre razboaiele noastre si ale lor.
Ma abat din drum. Mi se face dor de locul care, nu demult, a fost salvarea mea. Gasesc fata razand. Rad gasind fata si albastrul si linistea mirosind a dimineti in care as fi putut sa mor fara sentimente noi. Pentru ca suntem mai tot timpul trei, biochimia se multiplica. Amplitudinea bunastarilor dobandite in timp real prin manevre simple da randament maxim ca de fiecare data. Dincolo de toata povestea...am langa cotul drept "O istorie a diavolului". Trebuie mancata repede si pe stomacul gol.
In casa albastra am stiut ca sunt in stare sa plang calcand ciupercile-n picioare...
In casa albastra mi-am amintit covorul verde care intre timp a facut solzi. Si daca ne-am intinde, Ioane, de lungul solzilor ar fi atat de lin..Dar ne-ar impinge dracii in contra lor, doar sa ne taie genunchii din umar si sa ramanem surzi.
In casa albastra, fata a simtit si-n seara aceea picatura care-i arde pielea. Evaporandu-se sub soarele ce mai avea doua etaje si cateva rotatii terestre pana sa devina real, picatura si-a retusat machiajul, a spus un "ne vedem joi" si s-a pierdut in graba. Avea intalnire cu Bulgakov.
In casa albastra cu scaune portocalii, portocalele sunt subiect de divertisment.Porcii albastri cu sculele lor roz, si mai si. In sfarsit, imaginandu-si armate de molii organizate pe companii si detasamente, un om de rand se poate strica definitiv. Mai ales daca-n tablou apare mama Rusie calare pe o matza drogata, piele si os, moarta de somn, defrisata de batalionul 2 infanterie molii pana la nivel de smoc in varful cozii (Cattus vulgaris mortua est)...Impresionant.
In casa albastra am invatat ca trebuie sa razi pana crezi ca ai ceva mai bun de facut. Si atunci, da mai departe revelatia.
Nu mai sunt rasist, sexist, misogin; politizat, contrariat, etichetant sau lenes. Sunt bratele care vor mangaia.
La un pahar de ceai cu aroma de mango si ananas oamenii isi discuta moartea.
Eu am ales sa sper o moarte datorata vreunei supradoze (poate fi alcool, cocaina, sirop de trandafiri sau geamat de frantuzoaica). Voi cadea in mijlocul unei camere albe (cum altfel?), in jurul meu se vor gasi agonizand de rau bahic 16 fete de 17 ani. Cea mai mica dintre ele isi va da seama ca nu mai sunt; vom rade impreuna toate fericirile lumii.
Prietenul meu si-a zambit de pe motocicleta ruland cu 320 km/h, condusa voit sub primul tir cu adevarat important din viata lui. Motocicleta sa fie verde si bucatile din ea pastrate.
Iar ea...intr-un orgasm devastator, fizic si spiritual, din prima si singura mare doza de heroina. Pentru ca lucrurile clare trebuie privite-n ochi!
Dupa toate astea e bine ca, intr-o pauza de gandire, sa urmaresti cu mare staruinta inlantuirea celulelor de keratina intr-un fir de par. Si nu-i prea mult daca simti cum piciorul celuilalt sufla aer rece peste al tau, dintr-un impuls dictat de constiinta proprie a piciorului insusi.
Ei, da. Partea a doua inseamna de foarte multe ori succesul intregii povesti. Daca ati vazut "The Beach", n-are rost sa mai citim. Si daca nu...
Daca nu, ne aflam in Vama Veche. Suntem 6. Ca in orice poveste adevarata, 3 si 3. Pentru ca e atata soare de infruntat, o plimbare inot pana in Japonia pare o idee perfecta. Si in drumul nostru...aceasta insula cliseatica pana la ceruri pe care vom ramane pentru totdeauna.. Femeile3 vor purta flori la gat si in par, vor impleti hamace din nuiele cu seva dulce. Barbatii3 vor prinde pesti tarcati dintr-o specie despre care nu se stie decat ca ar intelege viata in preajma oamenilor. La crepuscul ne vom alerga zi de zi prin paduri de iarba imaginara, pentru a sfarsi impreuna in cele mai curate orgii de la Lilith incoace. Copiii nostri vor sta in 30 de casute mici, "cu gradina sub fereastra...si-n gradina mult caprifoi cu florile-n lumina". Si ne vom asculta unul altuia povestile...vom ingana poeziile rusinii lui Baudelaire si cantecele romului gasit pe plaja ne vor parea imnuri de dor. Vom sti numai de iubire iar frica se va teme de noi. Vom fi goi ca la facerea lumii sau albi ca la facerea visului meu. Si atunci, visa-voi mai departe caci fara vise...
M-am dus foarte departe cu trairile. Trei zile pline de imagini. O "calatorie" calda, un loc vechi si un vis ciudat.
Calatoria : Intins cu obrajii in nisip, pe fundul marii. In pozitia de somn preferata a celor care stiu sa tina in brate, cu tone de apa acoperindu-ne ca cel mai usor satin, ea peste mine in exact aceeasi forma, urmarindu-mi conturul trupului cu trupul sau. Cu ochii deschisi, zambind plutitor pestilor albastri care-si fac de obicei traseul intre zambete si plancton, inchis pentru o secunda pe fundul marii, sub ea si apa care stie ca nu totul se spala. O spirala ca toate spiralele m-a adus inapoi.
Locul : Un oras nu departe de aici. Casa din "Marile Sperante". Camere inalte si reci in toiul verii. In hol un perete de crucifixuri si o pisica cu blana lunga si trista. In baie aer romanic, testoase imaginare si melci de mare. In camera de zi o scara circulara ce nu duce nicaieri. Cineva i-a spus "stairway to heaven". Patul, suspendat sub tavan pe coloane din lemn vechi. Aerul insusi are undeva intre unu si doua secole. Semineul stins, locul pentru pianina si muzica lenesa. Acolo am dat ochilor ce trebuie sa vada...Filmele bune exista si in realitate. Cineva traieste intr-o casa diferita de ale noastre.
Visul : Fata cu parul negru ca talpa iadului a decis ca trebuie sa incetam a ne intalni in asternut. Pentru ca deja copilul fericirii s-a pierdut; a iesit cu mainile impreunate in rugaciune, stand in genunchi inca legat prin cordon. In clipa urmatoare alergam haotic intr-o noapte mai intunecata decat toate noptile. A ramas privindu-ma pe fereastra cu un zambet amar, resemnata ca unii oameni nu sunt facuti sa dea viata.
Nu sunt nici pe departe in vacanta, dar am un sentiment atat de puternic de libertate abisala! E cald de tot, sunt in casa asta cu aer de Creta, am zile intregi de cand "o ard balearic", vad numai apusuri, adancimi acvatice, armonii sonore, sticle de absint, fumuri si hamace. Intr-o luna de zile Vama va vedea implozia sau explozia de care mi-e atat de frica. Oare vor fi scoici sau gloante adevarate?? De asta plec.
Pentru ca de voie de nevoie, realitatea ne cuprinde cu ambele brate cand ne surprinde surprinsi de absenta sa, mai coboram o zi de pe climaxurile balearice, trecem, nu fara tristete sincera peste evenimentul zilei, si ascultam ceva atat de frumos incat pleaca in fascicul divergent spre fiecare suflet ce se intreaba "why din you go like this?", straduindu-se sa-l inteleaga si sa-l aline.
Drumul spre luna lui Pluto e pavat cu intentii bune...
In ultimele zile mi-a variat mereu conturul. Au fost in mare parte nuante de verde fosforescent, apoi, destul de marcant, alb magnetic completat de linii negre. Mi-a facut capul un mic "8" in mare viteza, am trecut apoi prin triunghuri de scanare pe culoarul din spatele carora nu se intampla nimic spectaculos, asa ca m-am intors. Aici imi zambea Londra cu gura pana la urechi pentru ca nu ne vazusem de ceva timp, apoi fetei ii crescura coarnele si se facura mai aprinse la varf. Dupa 5 zile in schimbare de contur, ajung la concluzia ca nu aveam habar despre puterea muzicii, a crepusculului de vara si a prieteniei cu oameni fascinanti!
Incepand cu fontul blogului astuia pana la cele mai utopice idei despre cum ar trebui sa fie viata pe calea pozitivitatii, am o nevoie cronica si o dorinta apriga de alb. Casa in care ma gasesc e aproape alba, lumina ce ma scutura in permanenta aici e una perlata, suava si nedefinita intre nuantele de alb ale gandirii. Zambesc mai linistit si levitez mai usor pentru ca simt albul ochilor oamenilor buni ca pe un semn de iubire pura. Idealul suprem a devenit albul din "clockwork orange"-ul lui Kubrick cu tot cu lapte, fotolii, pantaloni si idei. Si daca cea mai frumoasa femeie din lume va fi, cu rochia sa extravaganta, singura pata rosie intre peretii albi de sticla ai apartamentului meu de deasupra New York-ului, voi insista atunci pe langa divinitate sa primeasca si aceasta imperfectiune ca prelungire a unui vis desavarsit ce trebuie si va fi urmat..
Pentru ca ti-a fost greu sa-mi ceri asta si pentru ca ti-ai calcat pe suflet indraznind s-o faci, voi incerca sa postez mai des...daruindu-ti, in ultima instanta ca de la om la om, putin din muzica ce ma iubeste in fiecare zi. Stilurile vor fi, desigur, atasate fluctuatiilor starilor mele de dispozitie...Deasemenea, cred ca ai observat o inclinatie si mai mare, sezoniera (sau nu), pentru muzica electronica, in speta trance, house, minimal, dnb si breakbeat; pe langa eternele chill-out-uri si trip-hopuri fara de care nu traiesc. M-am trezit acum cu mare chef de piesa ce urmeaza, proaspat traita cu prietenii pe dealurile Buciumului.
PS:Dragii mei, desi sunt in plina sesiune, m-a luat tare cu revelari de vise si trairi...I'm back in full throtlle!
In ultimul vis rascolitor, am fost impuscat cu scoici albe : cate una in fiecare din talpi si in fiecare palma. Mi le-am scos fara emotii si fara urmari...Cea din piciorul drept insa, mi-a lasat o rana intr-o forma perfecta de sex feminim...Fragila, calda, proaspata...sa o cos???
In talpa mea sta esenta fericirii : femeia si marea din ea.
Am avut acest vis colorat (primul care m-a marcat atat de mult) acum 2 sau 3 saptamani. Se facea ca ma aflu in Bora Bora si prin fata bungalowului in care locuiesc curge un rau lin...pe el pluteste un canoe cu doi bastinasi incredibil de frumosi care-mi zambesc a liniste. Padurea tropicala prin care trece raul este cel mai colorat lucru pe care l-am privit vreodata, pajisti de flori mov domina imaginea. Papagali imensi, soare puternic, miros de seva, apa calda...explodez! Totul se misca in reluare..
Visul asta mi-a umplut si mai mult existenta. Din noaptea in care el mi-a fost daruit, am reusit ca prin puterea mintii, a muzicii si a vocilor calde din jurul meu sa-l retraiesc de cateva ori. Mi-as dori sa va pot da ceva asemanator. Atata frumos te ravaseste..
